momente ...

Mai este putin si am terminat. Nu pot sa cred.
Atatea decizii, atatea ipostaze si stari....vreau sa fiu pe un singur drum fara o directie, fara semne sau alte poteci alaturate, fara sa ma pot intoarce. Vreau sa fiu eu peste tot sa nu simt diferenta si sa nu o stiu in preajma mea. Cer mai mult de la mine si stiu ca pot face asta, dar merita sa-mi asum oare riscul asta?! Merita sa fiu "eu" cand pot pierde mult? Tu ce ai face? ai fi dispus sa renunt la ceva, pentru a incerca ceva nou? Eu cred ca da. Si daca dezamagirea e mare macar stii ca ai ramas cu amintiri frumoase, poate o sa scrii candva despre ele.
Suntem diferiti din toate punctele de vedere; dar impreuna suntem perfecti si totali. Nu conteaza "el", "ea" cand il stim pe "noi"! Atunci incetam sa mai existam noi ca persoane, "eu", "tu", si devenim "noi". Un tot, o sfera perfecta.
Gresim fiind ca e omenesc; dar sa stii sa ierti este cea mai de pret avere. Eu as ierta. Eu pot.
As vrea sa ne oprim putin, toti, sa ne uitam la cel de langa noi. poate are nevoie de ajutor, sau poate nu e mult mai important decat orice altceva, chiar decat tine, sau poate zambesti.
Sunt cuprinsa de o stare de cateva zile, e ca si atunci cand simti fluturasi in stomac, si cineva te admira foarte mult, te stie de o viata si te apreciaza, ca si atunci cand esti apaludata pe o scena, ca si atunci cand faci ceva care a schimbat o viata sau ceva, orice.; ca si atunci cand simti ca cineva te iubeste neconditionat..... aceste e sentimentul. Ma simt cu acest sentiment de cateva zile, cand ma uit la oameni, cand citesc, cand invat, cand vorbesc sau cand sunt iubita. Atunci zambesc si ma simt cel mai implinit om si cel mai impacat, de pe intreaga planeta.
Eu iubesc. Eu pot. Eu vreau. Eu iubesc.

Ma uitam pe blog si am vazut ca nu am mai postat de mult si ca atunci cand postez, nu vorbesc despre ceva interesant sau cool. Nici nu asta e scopul meu. In fine.
Mai este putin pana la bac, si mai putin pana la simulare, eu is racita "bocna", inghet de frig primavara, incaruntesc pe zi ce trece, si simt ca nu am timp de nimic. Imi spunea Cipri ca a ajuns si la mine timpul "sa fuga".... stie el ceva. As vrea sa fac atatea si totusi, totul e limitat acuma, asa ca incerc sa nu ma plang, sa ma imbarbatez si sa incerc sa invat (imediat vine examenul). Dar omul nu poate sa fie robot, pentru ca se poate bronza, mai iau si eu cate o pauza, una de 14 februarie, alta de 1 martie, alta de 8 si ma intreb unde o sa ajung?! Poate ca tot cautam date si evenimente doar pentru a face altceva. Si ne plangem ca nu avem timp. Ma uit la colegii mei si dezamagirea e mare; nu le pasa, "lasa ca invat maine" si tot asa, altii nu se tin de promisiuni si te dezamagesc atunci cand ai nevoie de ei si uite asa toate se aduna, iti umpli capul cu tot felu de nimicuri si te miri ca rad prietenii de cate fire albe ai in cap. Nici nu-mi pasa. Macar stiu ce e important pentru mine si ce trebuie sa fac.
Deabia astept weekend-ul, ca pot invata mai bine, ma pot iubi cu Cipri linistita si daca vreau mai citesc si o carte buna. Deci, va spun de pe acuma ..... weekend placut !

Apropo, ca azi tot e 8 martie, m-am gandit sa iau si eu o pauza si sa postez ceva si sa nu uit sa va spun, voua doamnelor, La multi ani !!!