Cateva ganduri. Ganduri puternice

Atat de mare e cerul si atat de limitati suntem noi. Avem tot ce ne trebuie si nu ne ramane decat sa ne intindem aripile si sa ne luam zborul. Putem atat de multe lucruri sa facem. Chiar si atunci cand visam cu ochii deschisi este un pas. Cand nu mai poti visa, din cauza atator greutati, atunci pierzi ceva.
Si nu e suficient doar sa visezi. Trebuie sa gasesti in tine curajul si increderea ca poti muta muntii. Acum cateva zile am stat la discutii cu o prietena buna. 2 nopti la rand, am discutat despre de toate. Atat de multe putem sa facem si nimic nu ne poate impiedica. Sunt cateva hop-uri. Pentru altii sunt mai mari, pentru altii neinsemnate. Fiecare fiind constienti de munca asidua pe care trebuie s-o depunem. Si nu e ne teama de ea.
Cateodata incarcatura emotionala e atat de grea, incat simti ca nu o mai poti duce. Si atunci alegi: fie o lasi, fie te duci cu ea. Eu aleg sa am incredere si sa imi pastrez speranta orice ar fi. Daca o sa trebuiasca sa fiti, atunci veti fi! In asta cred eu.
Ma simt bine, incep sa vad cu adevarat oamenii din jurul meu. Cipri tot timpul se uita la oameni, nu stiu daca se uita la ei. Eu nu m-am uitat pana acum si ii luam asa cum sunt ei. Acuma ii vad, nu vreau sa ii schimb, dar pot sa aleg ce e bun pentru mine. Pot sa ii aleg pe ei, prietenii mei. Si aleg. Pot sa aleg atat de multe lucruri. Cateodata ma simteam atat de prinsa de tot, din dorinta de a a avea totul, de a nu pierde nimic. Acuma nu ma simt prinsa, vreau sa am totul si tot ce pierd astazi, castig prin copii mei.
Ma simt bine, mai eliberata, stiu ce vreau, constientizez ce vreau si spun si cu voce tare. Sunt mandra de mine!
Sunt atat de puternica acuma, incat simt ca pot face orice. Punctul meu slab .... nu o sa il spun niciodata. :))
Ne auzim dupa cele cateva examene din septembrie. - nu sunt restante, sunt ne*date la timpul lor, deci ... i'm ok!

Texte de ... demult

In epoca noastra sunt in "floare" mediocritatea si nepasarea, cultul inculturii, incapacitatea si pretentia de a primi totul de-a gata. Nimeni nu-si mai pune problema de constiinta, rar intalnesti oameni framantati de o idee. Omul de azi traieste rapid, intr-o lume a tehnologiei, unde totul se rezuma la un singur lucru: cat mai mult, pentru cat mai putin lucru. Luptam pentru altii, dar avem pretentia sa ne fie noua bine.
Generatia ce o reprezentam este inca o generatie de "sacrificiu". Inca prin noi se vor stabili anumite reguli, pe noi se vor testa idei si implicit dar ironic, tot noi suntem cei care vor lasa ceva in urma. Scoala si sistemul educational este pus, de catre tineii de azi, in rubrica destinata "ceva necesar de facut - must do". Suntem constienti ca trebuie sa ne educam, dar o facem cu mai mult sau mai putin interes. Ne convine mai mult sa stam sa dormim, sa facem alte lucruri nefolositoare, asa pur si simplu din comoditate, dupa cum spunea un prieten. In final ajungem la concluzia ca sa inveti pentru tine si pentru ceea ce insemni tu, inveti ca stii ca meriti mai mult si ca tu esti cel mai imporant din viata ta. Sa ne punem intrebarea: ce facem cand ajungem la aceasta concluzie prea tarziu? Oare chiar pentru mine invat? Si oare ma va ajuta "invatatul acesta" in viitor? Raspunsul il stie fiecare.
...................................................................................
Ma gandeam, cand eram mai mica, cat de interesant este sa fii profesor. Cat de mult implica aceasta meserie si cat de daruit trebuie sa-i fii. Intotdeauna credeam ca a fi profesor este o onoare, ceva ce nu toata lumea poate sa faca, ceva ce ti se da de la nastere, un dar, o insusire. Gandul ca cineva ma educa si ma invata, ma pregateste pentru ceea ce va urma in viata, imi da fiori. E foarte important ca un profesor sa stie sa fie un bun comunicator, sa aiba rabdare si sa-si doreasca sa schimbe ceva, pentru noi, pentru ei, pentru toti. Intotdeauna va exista superficialitatea si preferintele in randul elevilor si a profesorilor. Acestea sunt luptele duse de elevi cu ochii legati si neinarmati.
...................................................................................
As fi mai bogata sa salut cand intru intr-o incapere, decat sa am toate cunostiintele posibile. Despre asta cred ca e scoala, despre educatie si mult mai mult decat vrem sa credem.


Am gasit o mapa plina cu texte, scrise de mine in timpul liceului. Textul postat pe blog, face parte din "Reflectii", e scris in clasa a XII-a si era destinat publicarii in revista liceului. Textul integral are 2 pagini si expune idei si remarci la adresa scolii, profesorilor si elevilor.
Evident ca acest text nu a mai aparut in revista liceului - "Ne pare rau, dar nu consideram ca in primul numar al revistei liceului ar trebui sa apara astfel de articole" (nota aparuta pe text).
Funny, nu?!