Sunday, April 17, 2005

Era odata un baiat nascut cu o grava maladie. O maladie pentru care nu exista un leac. Avea 17 ani, dar putea muri in orice moment. Traia in casa lui sub asistenta permanenta a mamei sale.................. Obosit de stat in casa, a decis sa iasa macar odata............. Ceruse permisiunea mamei sale. Ea a acceptat. Mergand prin cartierul sau,se uita pe la magazine. Trecand pe langa un magazin de muzica ,privi prin vitrina ,si observa prezenta unei tinere fete, de varsta lui. A fost dragoste la prima vedere. Deschise usa si intra ,privind la nimic altceva decat la fata. Apropiindu-se incet,sosi la tejgheaua unde era fata. Ea il privi si ii spuse surazand: ,,Pot sa te ajut?” In timpul acesta el gandea ca acela era cel mai frumos zambet pe care l-a vazut in viata sa. Simte a impulsul de a o saruta. Balbaindu-se ii spuse: ,,Da ........hmmmmmmm........... ummmmmm. Mi-ar placea sa cumpar un CD. Fara sa se gandeasca, prinde primul CD pe care il vede si ii da banii. ,,Vrei sa ti-l impachetez?"-intreaba fata zambind din nou. El ii raspunse ca da. Incetisor, ea merse in magazie, si se intoarse cu pachetul si i-l da baiatului. El il ia si iese din magazin...
Se intoarse acasa, si din acea zi, mergea la acel magazin in fiecare zi sa cumpere un CD. Fata il impacheta mereu, iar el se intorcea acasa si il baga in sertar. El era prea timid pentru a o invita in oras si de cate ori incerca, nu reusea niciodata. Mama lui a aflat de aceasta situatie si il incuraja sa incerce........ asadar in ziua urmatoare el isi luase curaj si se duse la magazin. Ca in toate celelalte zile......isi cumpara un CD, si ca intotdeauana ea il impacheta. El a luat CD–ul si in momentul in care fata era distrata, a pus repede o foaie cu numarul lui de telefon pe tejghea, apoi a iesit in fuga din magazin.
”Dringggggggg”'. Mama lui raspunde la telefon. ,,Alo?????” Era fata, ce intreba de fiul ei. Mama indurerata a inceput sa planga in timp ce zicea: ,,Nu stii??????....a murit ieri". A fost o tacere indelungata intrerupta de plansul mamei. Mai tarziu mama lui a intrat in camera fiului pentru a si-l aminti. Decise de a incepe sa se uite prin lucrurile lui. Deschise sertarul si cu mare suprindere gasise un munte se CD-uri impachetate. Nu era nici macar unul deschis. A cuprins-o curiozitatea, vazand atatea si nu putu rezista: a luat un CD si s-a asezat pe pat, uitandu-se. Cand un bilet iese din pachetul din plastic......... Mama l-a luat pentru a-l citi; scria: ,,Esti frumos!!!!!!! Ai vrea sa iesi cu mine?? Te iubesc............ Sofia." Mama emotionata deschise si alte CD-uri si gasise si alte bilete; pe toate scria acelasi lucru.
MORALA: Asta e viata. Nu astepta prea mult pentru a-i spune cuiva special ceea ce simti. Spune- i astazi. Maine va putea fi prea tarziu. Acest mesaj a fost scris pentru a te face sa se reflectezi asupra acestor lucruri........ incetul cu incetul ... poti schimba lumea ....

18 comments:

Csuk Andreea Gabriela said...

recunosc ca am luat-o de la cineva si am primit-o si pe mail. Mie imi place foarte mult si are multa dreptate. Deci trebui sa ne gandim de doua ori cand inchidem ochii seara !!! ma duc sa-i trimit un mesaj lui cipri :) sa stiu o treaba :))

Csuk Andreea Gabriela said...

buna seara!!!!
cateodata se intampla, sa vrei sa-i spui lui cat de mult il iubesti....dar el nu-i.....ce faci?Oare el stie ca te gandesti la el tot timpul si ca ai vrea sa fie langa tine acum.....?
poate....

ivett said...

yuy...no comment..yuy

Muffa said...

El stie cat de mult il iubesti insa...cateodata ii place sa-si arate NEinteresul(o chestie specifica barbatilor).Doar noi suntem sexul tare.Suntem nemilosi insa....eu nu pot fi asa cu tine;)Tu poti?

Mircea (Iulian) Lobonţiu said...

Andreea! Bine ai venit în blogosferă!Sunt foarte bucuros că incepem să ne încropim o comunitate de bloggeri la Baia Mare!
Si scrii minunat!

Muffa said...

Vad ca puiutul meu a dat peste "proful" No.1 al facultatii "mele".Tare te-a mai laudat astazi pe la curs.Sincer.Deci..poti umbla cu nasucul pe sus de acum;)S-ar parea ca va stiti de pe undeva.Oare de unde?

Mircea (Iulian) Lobonţiu said...

Raspund aici pentru Muffa!
Fara periutze, Baiatu! Ca poate ajung saumblu eu cu nasul pe sus si am nas cam mare!
Si nu Puiutul (ai grija,.. Puiutul se scrie cu litera mare Bre!) tau a dat de mine, ci eu am dat de dumenaei,... bineinteles, pornind de la.....minunatul... tau....blog!!!

Mircea (Iulian) Lobonţiu said...
This comment has been removed by a blog administrator.
Csuk Andreea Gabriela said...

buna sera, ziua sau dimineata.....ce-i fi, domnu' profesor a lui muffa :))
eu sunt andreea, da banuiesc ca ati aflat. multumesc ca mi-ai scris si mie ceva. vrea sa stiti ca eu am urmarit activitatea TCM-istilor "blog-arei" si sunt impresionata de ce au facut!!! felicitari si d-voastra...

Mircea Lobontiu said...

Sa te simti normala! Ca altfel nu mai intru la tine pe blog! Iar eu nu sunt domn profesor pentru tine! Cred ca e suficient sa fiu Nerezonabilu'! mai ales daca ajungi sa prinzi sensul acesta de nerezonabilitate a mea.

Muffa said...

:))Andreea!Nu mai face traforaj-viteza la tastatura!Ai greseli multe de ortografie,mananci litere,adaugi litere si.....te iubesc!Mai arunca din acesti "io nush ce sa zic","ca o fo pa la mine":))In rest,faci viata cu "ioi"-ul tau specific;).Chestia asta e "mega buna"!Daca nu te controlezi in scris,promit solemn ca te trag de o urechiusa si pe tine si pe Pusi(stie dansa de ce).Precis ai avut emotii vazand ca "Nerezonabilul" face vizite chiar dese pe la tine;)

Csuk Andreea Gabriela said...

Gata! De acum inainte promit sa scriu mai cu grija. Si nu pentru ca ma viziteaza nerezonabilul sau ca ma vizitezi tu, scriu ca asa mi-ai propus.....Sper sa multumesc pe toata lumea. Fara suparari, clar?! :))

muresan d said...

Da' tu asculti de ce zice Muffa sau stimabilu' Nerezonabil?! Be yourself! Traforeaza, taie si spanzura ca doar e blogu' tau!!!
Asociatu'!

Muffa said...

Erau 13 (acel 13 ghinionist) comentarii.Vreeam doar sa nu se napusteasca ghinionul asupra ta.Nimic mai mult;).Acum sunt 14.Deci...primejdia a trecut:)))

Csuk Andreea Gabriela said...

Multumesc ca imi purtati de grija!! Si Asociatu' si tu puiule :) Sunteti draguti :))

Csuk Andreea Gabriela said...

Eu vreau sa spun ceva...adica nu inteleg o chestie!!! Toata ideea asta de "blog" cred ca e o modalitate prin care oamenii de peste tot se pot cunoaste. Da fiecare pune ce vrea pe blogu lui, normnal ca-i al lui Bun,dar ce nu inteleg eu: eu am pus despre teatru despre niste carti care merita sa fie citite de cei interesati, dar inca nimeni nu a venit la mine sa-mi spuna "Andreea, da ai cumva tu acasa cartea aia" sau "Wow ce fain ii la consilu asta al tau, ce proiecte mai faceti sau nu "punem" de o colaborare".Banuiesc ca nu se intampla asta pentru ca suntem la inceput, suntem putini. Dar eu vreau sa cred ca asta e adevaratul scop al "Blog-urilor"...dar nu numai. Va multumesc ca m-ati ascultat. Andreea

Muffa said...

Da,Andreea.Asa are sa fie in timp.Depinde de oameni.Unuia ii place sa-si posteze gandurile,altul isi face un jurnal deschis,altul vrea sa intre in discutii cu persoane ce urmaresc acelasi teme ca si ale lui(schimb de experienta).....Teme sunt multe.Inca nu avenit nimeni sa-ti spuna de cartea respectiva ca ar vrea-o insa....stai "flexata".Are sa vina.Timpul tace si trece....toate la timpul lor.Nu are cum sa sara jumate tara sa te laude si sa-ti ceara o carte dintre cele enumerate de tine.Samanta se pune vara.Doar toamna se culeg roadele(asta-i chiar o chestie proprie venita direct din encefalu-mi)Am avut o inovatie spre final:)))

Csuk Andreea Gabriela said...

Nu am cerut premii pentru ce am scris eu sau ce am facut si nici laude....vreau doar sa fiu de folos cuiva, cu ceva...nu stiu cu ce, doar macar cu ceva....
Asta am vrut sa spun :)))