.....pentru totdeauna.
"Oamenii ne invata sa gandim ca niste gaini si noi ne consideram adevarate gaini - cu toate ca suntem vulturi. Intindeti-va aripile si luati-va zborul! si nu va mai multumiti doar cu grauntele ce vi se arunca."
Sunday, October 09, 2005
In satul lor. La 1600 m altitudine, un soare arzator si vantul care le lovea din toate partile, in pustietate........acolo traiesc aproximativ 2 000 de suflete. Au curent iar 5 case ai si televizor. Medicul nu vine prin sat, asa ca oamenii sunt nevoiti sa parcurga cei 200 de km pana la cel mai apropiat oras petru un doctor. Copii ne stiau, suntem noi, europenii care venim sa-i vedem, sa le aducem ceva. Si ei ne asteapta. Cer sa fie fotografiati desi nu stiu ei cum sta treaba cu aparatu foto, se uita la tine si la ochelarii tai smecheri si ma intreb oare ce gandesc in momentu acela?! Cine suntem noi si ce cautam aici? Am venit cumva sa le furam din traditii si acaparam totul? Am venit sa-i explic ca trebuie sa mearga la scoala, ca educatia e importanta, ca faptul ca trebuie sa poarte apa de la 9 km de satul lor este o "mica" problema. ce am facut eu acolo.
Cica asta e o casa 'buna", a unei familii cu o pozittie sociala "buna"........nu tare am inteles cum functioneaza pe acolo treburile, poate ca noi, europenii nu o sa stim niciodata. E dificil pentru noi sa intelegem. Alte legi, alta cultura, alta mentalitate........altele total diferite de ale noastre. Le respect cultura si traditiile cel mai mult; si chiar sunt fascinata de ei si de cultura lor.
Pentru prima data in viata mea am calatarit cu avionul. Nu cu unul ci am schimbat 4!!! a fost ceva incredibil sa fiu deasupra norilor in 2 secunde; iar in aeroport in Paris............... nici nu va pot povesti cum a fost.....cred ca e visul oricarei femei sa se piarda pe la standu cu parfumuri frantuzesti :)))
Subscribe to:
Posts (Atom)