In satul lor. La 1600 m altitudine, un soare arzator si vantul care le lovea din toate partile, in pustietate........acolo traiesc aproximativ 2 000 de suflete. Au curent iar 5 case ai si televizor. Medicul nu vine prin sat, asa ca oamenii sunt nevoiti sa parcurga cei 200 de km pana la cel mai apropiat oras petru un doctor. Copii ne stiau, suntem noi, europenii care venim sa-i vedem, sa le aducem ceva. Si ei ne asteapta. Cer sa fie fotografiati desi nu stiu ei cum sta treaba cu aparatu foto, se uita la tine si la ochelarii tai smecheri si ma intreb oare ce gandesc in momentu acela?! Cine suntem noi si ce cautam aici? Am venit cumva sa le furam din traditii si acaparam totul? Am venit sa-i explic ca trebuie sa mearga la scoala, ca educatia e importanta, ca faptul ca trebuie sa poarte apa de la 9 km de satul lor este o "mica" problema. ce am facut eu acolo.