Sentimente

Incerc de 10 minute sa scriu ceva, sa am o idee cu ce sa incep. Si totusi nu stiu. Desi in trec prin gand, dar mai ales in suflet, atatea de mult idei, ganduri, sentimente. . .
Nici nu stiu cu ce sa incep. Am trait un februarie intens. Ziua de nastere a lui Ciprian, un Valentine's Day frumos la servici, examene si restante de dat si de asteptat rezultate, pregatiri de haine si acte, durere mare si o patanie nefericita cu unghia (stiu ca suna ciudat), un moment important pentru Cipri (sunt tare mandra de el) si cateva intalniri cu prietenii. Toate prea repede au trecut.
Am stiut ce va trebui sa fac inainte sa plec, dar parca nu am vrut sa le fac. Stiam ca fiecare lucru bifat de pe hartie e un pas inainte pentru urmatoarele 3 luni. Mi-e greu parca sa plec, dar imi doresc din tot sufletul.
Astazi am fost la Rohia. Am plecat de acolo atat de linistita, impacata, fericita, in pace. Dar m-am uitat la el si am avut un sentiment ciudat. Imi va fi atat de dor de el, de noi, de tot. Stiu ca nu e mult 3 luni, dar dupa 3 ani pentru mine e extraordinar de greu. Dar vreau si stiu ca trebuie si in plus, am oameni in jurul meu care ma sustin. Va multumesc!
Imi vine sa plang acuma.
Mi-e atat de frica de ce va fi acolo. Si am o mie de intrebari in cap. Oare cum o sa fie? Oare o sa-mi fac prieteni? Oare o sa ma descurc la cursuri? Oare o sa fie dorul mare? Oare o sa fie ok acasa? O sa fie ok? Prea multe intrebari la care nu stiu inca raspunsul, sau pur si simplu ...
Il iubesc atat de mult! Mi-e drag, mi-e tot ... normal ca mi-e greu. Dar e un pas important si de folos pentru noi doi si ma bucur ca este langa mine si ma sustine. Cum ma lasi, asa ma intorc!
Am incredere in toti cei de acasa, ca se vor descurca si vor reusi. Eu nu mai sunt atat de increzatoare in mine, de aceea plec. Sa ma reinventez, sa imi reincarc bateriile, sa acumulez informatii noi, sa ma desprind de aici, sa incep o micuta viata de 3 luni printre straini. Dar revin si voi fii din nou Eu, cea pe care o vede lumea si o cunoaste. Pentru mine insa, voi fi asa cum trebuie sa fiu. Pentru mine!
Nu o sa am un bagaj mare, tot de ce am nevoie pot impacheta intr-o cutiuta mica pe care s-o ascund in sufletul meu. Il pun pe El si pe tot ce inseamna pentru mine, pun valorile prin care am fost crescuta, tot ce inseamna cuvantul "familie", bucuria, zambetul si soarele. Pe ea, pe mama mea, pus-o in cutiuta deja si am ascuns-o bine in inima mea. Ea e peste tot cu mine!
Asteapta-ma, ma intorc! Spune-mi ca ma astepti. Sunt atat de mandra de tine. Felicitari. Te iubesc! Si "da"!