My stay in Austria, in the city Graz, was a great opportunity to get to know people, practice my German and develop my skills and abilities in field of study. I was given the opportunity to enlarge my horizon in education, social and cultural events.
In Campus02 – Fachhocshule de Wirtschaft I took part in 4 courses: Orgnisationasentwicklung, Marketing und Management, Konflick und Entscheidungsfahgkeit, Introduction to International Marketing. During those classes we used to work in team and it was a great occasion for me to understand better the way of learning.
I had the opportunity to see how a project implemented in the Research Laboratories, from the Automatisierungtechnik Departament of the university.
On the 12 of March I participated in the ''Open Doors Day'', where Campus02 presented their advantages for young teenagers who are looking for a university.
In the 20-21 of April I participated to Hnnover Messe in Germany, with a group of students from Campus02. I had the chance to see the ''International fair for Automation, Innovation and Industrial Technologies”.
On the 7th of May, I participated together with the university in ''Faszination Tecknik Challenge'' in the Stadhalle – a competition between young, talented students in the engineering field.
During these 3 months of staying here, I have met so many people. Great people, of all ages and with great ideas and plans. I have close friends, with whom I intend to keep in touch in the future.
The city of Graz is a nice place for students to live and for tourists to visit. I have visited a lot of museums and unique places in the city. Also I had the opportunity to take trips around the city and I’ve visited Riegersburg, Peggau, Rein Judendorf, Schllos Kornberg, Schllos Eggernberg, etc.
My stay here, studying at this wonderful university, meeting exceptional people and having them for my friends, visiting the city, contributed to my development and gave me a new perspective on my future working field.
Thank you
Sunday, May 17, 2009
Friday, May 15, 2009
English
Yes, i'm going to write in english from now. I have friends how like my blog and i need to let them know about me. So i'm going to post in english.
I'm going to be here just one week. And i feel something strage .... i want to go, i don't want to go wet ...
I had such a great time here and i meet such great people ... i'm going to miss everything.
I'm going to be back! That's the most important thing ...
Great day!
I'm going to be here just one week. And i feel something strage .... i want to go, i don't want to go wet ...
I had such a great time here and i meet such great people ... i'm going to miss everything.
I'm going to be back! That's the most important thing ...
Great day!
A inceput
Iata ca a inceput ....
Se simte miros de plecare si de bun ramas. Astazi a fost prima plecare.
Ultimul prieten pe care l-am cunoscut in Graz a plecat primul, astazi. Nu o sa ne mai vedem. Am primit si un cadou! Roman Ruzarovsky din Slovacia isi scrie doctoratul aici in Graz, la Campus 02. M-am inteles bine cu el. Impreuna cu Mateas, un doctorand din Ungaria, am fost sa vizitam castele si alte locuri frumoase din jurul Graz-ului. Am facut schimb de poze, seara ne intalneam la o bere si la o emisiune naspa in camin. De la Roman am primit 2 doze de bere din Slovacia si o punga de Rum-Coco - bomboane excelente! E foarte tare!
Astazi e ultima zi de scoala. Trebuie sa imi salut colegii de clasa ... nu pe toti, doar pe cei cu care am schimbat 2 cuvinte! O sa fie o zi interesanta.
Duminica vine Cipri.
Incerc sa inchei cat de multe lucruri saptamana asta, ca sa avem o saptamana libera doar pentru noi doi. Oare se vede?
Da, a inceput deja saptamana despartirilor si a imbratisarilor si ... sper sa nu plang! Oricum, raman cu cele mai de pret amintiri!
Se simte miros de plecare si de bun ramas. Astazi a fost prima plecare.
Ultimul prieten pe care l-am cunoscut in Graz a plecat primul, astazi. Nu o sa ne mai vedem. Am primit si un cadou! Roman Ruzarovsky din Slovacia isi scrie doctoratul aici in Graz, la Campus 02. M-am inteles bine cu el. Impreuna cu Mateas, un doctorand din Ungaria, am fost sa vizitam castele si alte locuri frumoase din jurul Graz-ului. Am facut schimb de poze, seara ne intalneam la o bere si la o emisiune naspa in camin. De la Roman am primit 2 doze de bere din Slovacia si o punga de Rum-Coco - bomboane excelente! E foarte tare!
Astazi e ultima zi de scoala. Trebuie sa imi salut colegii de clasa ... nu pe toti, doar pe cei cu care am schimbat 2 cuvinte! O sa fie o zi interesanta.
Duminica vine Cipri.
Incerc sa inchei cat de multe lucruri saptamana asta, ca sa avem o saptamana libera doar pentru noi doi. Oare se vede?
Da, a inceput deja saptamana despartirilor si a imbratisarilor si ... sper sa nu plang! Oricum, raman cu cele mai de pret amintiri!
Tuesday, May 12, 2009
Profi Tari
Astazi am fost la facultate. Am mai muncit prin laborator.
Am ajuns acasa, am baut o cafea buna si am inceput sa iau site-urile pe care le urmaresc. Surpriza mare! Fidela cititoare a ziarului electronic eMaramures.ro, prima stire pe care am vazut-o astazi a avut titlul Profi Tari - Cornel Munteanu si Mircea Lobontiu, cei mai tari profi de la Universitatea de Nord . Wow!
Citeste stirea intreaga aici pe eMaramures.ro
Domnul Mircea Lobontiu este profesorul meu! Si sunt mandra!
Felicitari!
Am ajuns acasa, am baut o cafea buna si am inceput sa iau site-urile pe care le urmaresc. Surpriza mare! Fidela cititoare a ziarului electronic eMaramures.ro, prima stire pe care am vazut-o astazi a avut titlul Profi Tari - Cornel Munteanu si Mircea Lobontiu, cei mai tari profi de la Universitatea de Nord . Wow!
Citeste stirea intreaga aici pe eMaramures.ro
Domnul Mircea Lobontiu este profesorul meu! Si sunt mandra!
Felicitari!
Friday, May 01, 2009
Ceva frumos
Ceva frumos, gasit pe blogul Alexandrei Martin .
Iubita mea, cat esti de frumoasa, acolo sus, pe Muntele Luminii. Un glob de clestar esti, iubita mea. Nici o imperfectiune, lumina nu poate zabovi, caci aluneca pe deasupra ta, atat de frageda si marmoreana ti-e pielea, iubito. Vino, Frumosule, vino catre mine. Imbratiseaza-ma aicea sus, pe Muntele Luminii. Alerg, iubita mea, catre tine. Doamne, cat esti de frumoasa in zorii diminetii. Ce binecuvantare sa te am, iubita mea. Din tine se reflecta toata minunea lumii. Frumosul arde si eu alerg sa ma topesc in tine. Iubesc tot ce e-n juru-ti, caci e de tine atins, cu mii de straluciri imbogatesti natura.
Vino, iubitul meu, si ia-ma de pe Muntele Luminii sa-ti luminez in Casa. E drumul greu, iubito, dar in dorinta se intareste aluatul inimilor noastre. Pe drumul catre Muntele Luminii noptile-s reci, eu insa, ma-ncalzesc cu amintirea rotunjimii tale. Dar maine-i dimineata si iar scurta-vei calea care te-aduce aicea sus, unde lumina-i oarba si nu-si gaseste rostul si pleaca spre Pamant. Ne vom iubi mereu, asa-i, iubita mea? Te voi iubi, iti jur pe marginile-mi nesfarsite si oglindite vesnic in toti atomii lumii, voi fi a ta, doar ia-ma. Nu mie mi se intampla, nu eu sunt fericitul, imi crapa-n mine pieptul, si uit ce e sfarsitul. Alerg spre perfectiune, spre inima-n jumate, alerg spre negandire, spre negrairi, spre soapte.
Ce rece e deodata aici, e intunecime… Nu te speria, iubite, e Muntele Luminii. Ai grija sa te tii de drumul drept, spre mine. Ce umbra si ce rece-i, privesc in sus spre tine. Dar ce-mi vad ochii acum, sa fie adevarat? Lumina nu mai cade pe globul de clestar… Vad crapaturi adanci in fiinta ta, iubito… le vad printre stejari… Vad lacrimi eu acum, pe sfera ideala… Se ciondaneste dorul fierbinte cu inserarea si se transforma-n lacrimi… Nu te speria, iubite, ci urca inspre mine… Ma rog, daca zici tu, eu sper c-asa o fi… dar parca nu e vocea care m-a fermecat… Dar tu esti tot frumos, te vad acum mai bine, se umfla pieptul brun si vinele se umfla si ce privire mandra arunci tu catre mine…
Dorinta-mi se sleieste sau mi se pare mie? Au sfera nu-i perfecta, lumina o fi galbuie? Cum sa ma oglindesc in crapaturi de sticla? Cum sa iubesc in cioburi, imaginea-mi pripita? Iubitule, e noapte, te simt atat de-aproape… de ce nu faci tu focul? Vorbeste-mi despre toate… La inceput de drum imi povesteai atatea… si glasu-ti cand radeai din departari de vis se auzea ca intr-o incapere cu lemn de abanos… Maine vei fi aicea si-mbratisarea ta ne va uni pe veci, vom depasi lumina, caci suntem impreuna de-atata amar de timp…
Se face dimineata, nu, nu ma-nseala vazul… iubito, esti crapata, lumina face umbre cand iti atinge trupul… Ce vrei sa spui cu asta? Iti e crapat clestarul, lumina te tradeaza… Iubite, inceteaza… esti langa mine-acuma… lumina nu conteaza… Dar cand veneam spre tine erai un vis in spatiu care-ncerca sa curga, dar nu-l lasa difuzia… Erai perfecta toata… Tu intrupai iluzia… Dar ma iubesti acum, nu, mai mult ca niciodata! Clestarul mi-e crapat, dar eu a ta sunt, iata… Noi ne iubim, iubite, si depasim lumina… astupa-mi crapatura… repara-mi stralucirea… tu esti puternic, nu? Si ma vei duce acolo, in casa ta de jos… departe de-naltime… sa transformam iubirea!
In ce? In ce s-o transformam? Iubirea? Iubirea e lumina, iubirea-i perfectiune, iubirea nu astupa, iubirea nu-i genune… Te parasesc, iubito, nu suntem impreuna, nu pot sa-ti sufar umbra, nu vreau sa-ti dau alt nume… Ce cruda-i despartirea, de-abia-i urcat pe Munte… Fii blestemat, Iubite… Sa-ti iasa coborarea si sa-ti gasesti si drumul pana in Satul Negru de unde ai venit… Dar te blestem, odata ajuns, sa-ntorci privirea, sa-mi vezi din nou clestarul, perfect si stralucirea… In tine sa renasca ghemul ce te-a starnit sa vii odata aici… si sa te pui pe drum indragostit si palid… si pana-n varf sa urci si iar sa-mi vezi greseala si umbrele, Tristetea… si-asa pentru ca nu ai vrut sa depasesti Lumina… asa, Iubitul meu, sa-ti vezi tu Batranetea… de mii de ori sa urci pana cand orb vei fi… prea orb ca sa mai vezi, prea orb sa poti Iubi.
Scris de Tudor Chirila.
Iubita mea, cat esti de frumoasa, acolo sus, pe Muntele Luminii. Un glob de clestar esti, iubita mea. Nici o imperfectiune, lumina nu poate zabovi, caci aluneca pe deasupra ta, atat de frageda si marmoreana ti-e pielea, iubito. Vino, Frumosule, vino catre mine. Imbratiseaza-ma aicea sus, pe Muntele Luminii. Alerg, iubita mea, catre tine. Doamne, cat esti de frumoasa in zorii diminetii. Ce binecuvantare sa te am, iubita mea. Din tine se reflecta toata minunea lumii. Frumosul arde si eu alerg sa ma topesc in tine. Iubesc tot ce e-n juru-ti, caci e de tine atins, cu mii de straluciri imbogatesti natura.
Vino, iubitul meu, si ia-ma de pe Muntele Luminii sa-ti luminez in Casa. E drumul greu, iubito, dar in dorinta se intareste aluatul inimilor noastre. Pe drumul catre Muntele Luminii noptile-s reci, eu insa, ma-ncalzesc cu amintirea rotunjimii tale. Dar maine-i dimineata si iar scurta-vei calea care te-aduce aicea sus, unde lumina-i oarba si nu-si gaseste rostul si pleaca spre Pamant. Ne vom iubi mereu, asa-i, iubita mea? Te voi iubi, iti jur pe marginile-mi nesfarsite si oglindite vesnic in toti atomii lumii, voi fi a ta, doar ia-ma. Nu mie mi se intampla, nu eu sunt fericitul, imi crapa-n mine pieptul, si uit ce e sfarsitul. Alerg spre perfectiune, spre inima-n jumate, alerg spre negandire, spre negrairi, spre soapte.
Ce rece e deodata aici, e intunecime… Nu te speria, iubite, e Muntele Luminii. Ai grija sa te tii de drumul drept, spre mine. Ce umbra si ce rece-i, privesc in sus spre tine. Dar ce-mi vad ochii acum, sa fie adevarat? Lumina nu mai cade pe globul de clestar… Vad crapaturi adanci in fiinta ta, iubito… le vad printre stejari… Vad lacrimi eu acum, pe sfera ideala… Se ciondaneste dorul fierbinte cu inserarea si se transforma-n lacrimi… Nu te speria, iubite, ci urca inspre mine… Ma rog, daca zici tu, eu sper c-asa o fi… dar parca nu e vocea care m-a fermecat… Dar tu esti tot frumos, te vad acum mai bine, se umfla pieptul brun si vinele se umfla si ce privire mandra arunci tu catre mine…
Dorinta-mi se sleieste sau mi se pare mie? Au sfera nu-i perfecta, lumina o fi galbuie? Cum sa ma oglindesc in crapaturi de sticla? Cum sa iubesc in cioburi, imaginea-mi pripita? Iubitule, e noapte, te simt atat de-aproape… de ce nu faci tu focul? Vorbeste-mi despre toate… La inceput de drum imi povesteai atatea… si glasu-ti cand radeai din departari de vis se auzea ca intr-o incapere cu lemn de abanos… Maine vei fi aicea si-mbratisarea ta ne va uni pe veci, vom depasi lumina, caci suntem impreuna de-atata amar de timp…
Se face dimineata, nu, nu ma-nseala vazul… iubito, esti crapata, lumina face umbre cand iti atinge trupul… Ce vrei sa spui cu asta? Iti e crapat clestarul, lumina te tradeaza… Iubite, inceteaza… esti langa mine-acuma… lumina nu conteaza… Dar cand veneam spre tine erai un vis in spatiu care-ncerca sa curga, dar nu-l lasa difuzia… Erai perfecta toata… Tu intrupai iluzia… Dar ma iubesti acum, nu, mai mult ca niciodata! Clestarul mi-e crapat, dar eu a ta sunt, iata… Noi ne iubim, iubite, si depasim lumina… astupa-mi crapatura… repara-mi stralucirea… tu esti puternic, nu? Si ma vei duce acolo, in casa ta de jos… departe de-naltime… sa transformam iubirea!
In ce? In ce s-o transformam? Iubirea? Iubirea e lumina, iubirea-i perfectiune, iubirea nu astupa, iubirea nu-i genune… Te parasesc, iubito, nu suntem impreuna, nu pot sa-ti sufar umbra, nu vreau sa-ti dau alt nume… Ce cruda-i despartirea, de-abia-i urcat pe Munte… Fii blestemat, Iubite… Sa-ti iasa coborarea si sa-ti gasesti si drumul pana in Satul Negru de unde ai venit… Dar te blestem, odata ajuns, sa-ntorci privirea, sa-mi vezi din nou clestarul, perfect si stralucirea… In tine sa renasca ghemul ce te-a starnit sa vii odata aici… si sa te pui pe drum indragostit si palid… si pana-n varf sa urci si iar sa-mi vezi greseala si umbrele, Tristetea… si-asa pentru ca nu ai vrut sa depasesti Lumina… asa, Iubitul meu, sa-ti vezi tu Batranetea… de mii de ori sa urci pana cand orb vei fi… prea orb ca sa mai vezi, prea orb sa poti Iubi.
Scris de Tudor Chirila.
Subscribe to:
Posts (Atom)