Mie imi place mult melodia asta!
Thursday, December 17, 2009
Prima ninsoare
Prima zapada ...
Atat de mult mi-am dorit-o, atat de mult am vrut sa ma bucur de ea. Si uite-o e aici si parca ii lipseste magia. Poate ca a ajuns atat de tarziu, de aceea ii lipseste magia. Desi de alta spuneam invers. Nu mai conteaza acuma. E aici si va sta putin. Astept totusi primavara. Iarna m-a dezamagit. Nu am crezut ca vine atat de tarziu si atat de aiurea.
Imi placea iarna pentru ca zapada acoperea totul, era liniste si parca tot dormea. Chiar daca fulgii erau agitati si veneau in vartejuri si iti creea senzatia de agitatie. Cel mai mult, imi placea sa ma plimb noapte, cand nu circulau masinile, zapada era coplesitoare, ningea si orasul era plin de lumini, impodobit ca de sarbatoare. Ca si cum aprindem mii de lumini ca nu cumva sa ne scufundam in somnul adanc pentru totdeauna. Acuma astept primavara.
Primavara aduce noi inceputuri. pleonasm?! Poate.
Dar totusi iata prima ninsoare!
Sa va bucurati de ea.
Tuesday, October 27, 2009
Da, pentru toata viata!
Da! Da. Da. Da. da. ... am spus "da" :)Sunt atat de fericita!
Nici nu stiu ce as putea scrie ca sa ma intelegeti, sa puteti simti putin din ceea ce simt eu. E greu.
Nu stiu cum as putea sa va spun, decat asa cum s-a intamplat. Iata povestea. E de basm, asa cum trebuie sa fie.
Duminica, 25 octombrie, noi, eu si Cipri, am sarbatorit 6 ani de prietenie. Ne simtim bine alaturi de toata familia reunita, asa ca i-am invitat si pe ei sa ne impartaseasca bucuria. Locul a fost ales - The Home. Ne-am asezat la masa, am inceput cu un pahar vin. La un moment dat mi s-a spus ca trebuie sa primesc un cadou. Am primit o geanta, cu model de pisica ... excelenta! E cea mai frumoasa geanta din lume. Inauntrul ei .... o cutiuta eleganta, am deschis-o si iata - inelul perfect, care straluceste in intuneric ... emotii, ventilatie, zambete, care s-au transformat in lacrimi de fericire ... ma uit la el, el e in genunchi, tinandu-ma de mana si intrebandu-ma daca vreau sa-i fiu sotie ... din spatele meu un fotograf, nu stiam ce e cu el, de unde a aparut ... emotii, lacrimi, ventilatie ... se uita in ochii mei si ma intreaba - vrei? eu ii raspund DA!!! respiram si ne strangem in brate sa ne linistim din tremurat .... si am spus "da"
Luati aceasta poveste si aplificati-o la cel mai inalt nivel posibil .... asa o traiesc eu, inca!
Sunt atat de fericita si traiesc un sentiment nou, intens si plin de incarcatura emotionala ...
Ma casatoresc cu Ciprian.
Atat de mult il iubesc si ma face atat de fericita! Si atunci cand nu ne iese .... tot facem noi cumva sa fie bine. Doar impreuna putem!
Multumim tuturor celor care ne-au urat de bine si au incredere in noi ca putem muta muntii!
Ne vedem la chef :))
Thursday, August 27, 2009
Cateva ganduri. Ganduri puternice
Atat de mare e cerul si atat de limitati suntem noi. Avem tot ce ne trebuie si nu ne ramane decat sa ne intindem aripile si sa ne luam zborul. Putem atat de multe lucruri sa facem. Chiar si atunci cand visam cu ochii deschisi este un pas. Cand nu mai poti visa, din cauza atator greutati, atunci pierzi ceva.
Si nu e suficient doar sa visezi. Trebuie sa gasesti in tine curajul si increderea ca poti muta muntii. Acum cateva zile am stat la discutii cu o prietena buna. 2 nopti la rand, am discutat despre de toate. Atat de multe putem sa facem si nimic nu ne poate impiedica. Sunt cateva hop-uri. Pentru altii sunt mai mari, pentru altii neinsemnate. Fiecare fiind constienti de munca asidua pe care trebuie s-o depunem. Si nu e ne teama de ea.
Cateodata incarcatura emotionala e atat de grea, incat simti ca nu o mai poti duce. Si atunci alegi: fie o lasi, fie te duci cu ea. Eu aleg sa am incredere si sa imi pastrez speranta orice ar fi. Daca o sa trebuiasca sa fiti, atunci veti fi! In asta cred eu.
Ma simt bine, incep sa vad cu adevarat oamenii din jurul meu. Cipri tot timpul se uita la oameni, nu stiu daca se uita la ei. Eu nu m-am uitat pana acum si ii luam asa cum sunt ei. Acuma ii vad, nu vreau sa ii schimb, dar pot sa aleg ce e bun pentru mine. Pot sa ii aleg pe ei, prietenii mei. Si aleg. Pot sa aleg atat de multe lucruri. Cateodata ma simteam atat de prinsa de tot, din dorinta de a a avea totul, de a nu pierde nimic. Acuma nu ma simt prinsa, vreau sa am totul si tot ce pierd astazi, castig prin copii mei.
Ma simt bine, mai eliberata, stiu ce vreau, constientizez ce vreau si spun si cu voce tare. Sunt mandra de mine!
Sunt atat de puternica acuma, incat simt ca pot face orice. Punctul meu slab .... nu o sa il spun niciodata. :))
Ne auzim dupa cele cateva examene din septembrie. - nu sunt restante, sunt ne*date la timpul lor, deci ... i'm ok!
Si nu e suficient doar sa visezi. Trebuie sa gasesti in tine curajul si increderea ca poti muta muntii. Acum cateva zile am stat la discutii cu o prietena buna. 2 nopti la rand, am discutat despre de toate. Atat de multe putem sa facem si nimic nu ne poate impiedica. Sunt cateva hop-uri. Pentru altii sunt mai mari, pentru altii neinsemnate. Fiecare fiind constienti de munca asidua pe care trebuie s-o depunem. Si nu e ne teama de ea.
Cateodata incarcatura emotionala e atat de grea, incat simti ca nu o mai poti duce. Si atunci alegi: fie o lasi, fie te duci cu ea. Eu aleg sa am incredere si sa imi pastrez speranta orice ar fi. Daca o sa trebuiasca sa fiti, atunci veti fi! In asta cred eu.
Ma simt bine, incep sa vad cu adevarat oamenii din jurul meu. Cipri tot timpul se uita la oameni, nu stiu daca se uita la ei. Eu nu m-am uitat pana acum si ii luam asa cum sunt ei. Acuma ii vad, nu vreau sa ii schimb, dar pot sa aleg ce e bun pentru mine. Pot sa ii aleg pe ei, prietenii mei. Si aleg. Pot sa aleg atat de multe lucruri. Cateodata ma simteam atat de prinsa de tot, din dorinta de a a avea totul, de a nu pierde nimic. Acuma nu ma simt prinsa, vreau sa am totul si tot ce pierd astazi, castig prin copii mei.
Ma simt bine, mai eliberata, stiu ce vreau, constientizez ce vreau si spun si cu voce tare. Sunt mandra de mine!
Sunt atat de puternica acuma, incat simt ca pot face orice. Punctul meu slab .... nu o sa il spun niciodata. :))
Ne auzim dupa cele cateva examene din septembrie. - nu sunt restante, sunt ne*date la timpul lor, deci ... i'm ok!
Friday, August 14, 2009
Texte de ... demult
In epoca noastra sunt in "floare" mediocritatea si nepasarea, cultul inculturii, incapacitatea si pretentia de a primi totul de-a gata. Nimeni nu-si mai pune problema de constiinta, rar intalnesti oameni framantati de o idee. Omul de azi traieste rapid, intr-o lume a tehnologiei, unde totul se rezuma la un singur lucru: cat mai mult, pentru cat mai putin lucru. Luptam pentru altii, dar avem pretentia sa ne fie noua bine.
Generatia ce o reprezentam este inca o generatie de "sacrificiu". Inca prin noi se vor stabili anumite reguli, pe noi se vor testa idei si implicit dar ironic, tot noi suntem cei care vor lasa ceva in urma. Scoala si sistemul educational este pus, de catre tineii de azi, in rubrica destinata "ceva necesar de facut - must do". Suntem constienti ca trebuie sa ne educam, dar o facem cu mai mult sau mai putin interes. Ne convine mai mult sa stam sa dormim, sa facem alte lucruri nefolositoare, asa pur si simplu din comoditate, dupa cum spunea un prieten. In final ajungem la concluzia ca sa inveti pentru tine si pentru ceea ce insemni tu, inveti ca stii ca meriti mai mult si ca tu esti cel mai imporant din viata ta. Sa ne punem intrebarea: ce facem cand ajungem la aceasta concluzie prea tarziu? Oare chiar pentru mine invat? Si oare ma va ajuta "invatatul acesta" in viitor? Raspunsul il stie fiecare.
...................................................................................
Ma gandeam, cand eram mai mica, cat de interesant este sa fii profesor. Cat de mult implica aceasta meserie si cat de daruit trebuie sa-i fii. Intotdeauna credeam ca a fi profesor este o onoare, ceva ce nu toata lumea poate sa faca, ceva ce ti se da de la nastere, un dar, o insusire. Gandul ca cineva ma educa si ma invata, ma pregateste pentru ceea ce va urma in viata, imi da fiori. E foarte important ca un profesor sa stie sa fie un bun comunicator, sa aiba rabdare si sa-si doreasca sa schimbe ceva, pentru noi, pentru ei, pentru toti. Intotdeauna va exista superficialitatea si preferintele in randul elevilor si a profesorilor. Acestea sunt luptele duse de elevi cu ochii legati si neinarmati.
...................................................................................
As fi mai bogata sa salut cand intru intr-o incapere, decat sa am toate cunostiintele posibile. Despre asta cred ca e scoala, despre educatie si mult mai mult decat vrem sa credem.
Am gasit o mapa plina cu texte, scrise de mine in timpul liceului. Textul postat pe blog, face parte din "Reflectii", e scris in clasa a XII-a si era destinat publicarii in revista liceului. Textul integral are 2 pagini si expune idei si remarci la adresa scolii, profesorilor si elevilor.
Evident ca acest text nu a mai aparut in revista liceului - "Ne pare rau, dar nu consideram ca in primul numar al revistei liceului ar trebui sa apara astfel de articole" (nota aparuta pe text).
Funny, nu?!
Generatia ce o reprezentam este inca o generatie de "sacrificiu". Inca prin noi se vor stabili anumite reguli, pe noi se vor testa idei si implicit dar ironic, tot noi suntem cei care vor lasa ceva in urma. Scoala si sistemul educational este pus, de catre tineii de azi, in rubrica destinata "ceva necesar de facut - must do". Suntem constienti ca trebuie sa ne educam, dar o facem cu mai mult sau mai putin interes. Ne convine mai mult sa stam sa dormim, sa facem alte lucruri nefolositoare, asa pur si simplu din comoditate, dupa cum spunea un prieten. In final ajungem la concluzia ca sa inveti pentru tine si pentru ceea ce insemni tu, inveti ca stii ca meriti mai mult si ca tu esti cel mai imporant din viata ta. Sa ne punem intrebarea: ce facem cand ajungem la aceasta concluzie prea tarziu? Oare chiar pentru mine invat? Si oare ma va ajuta "invatatul acesta" in viitor? Raspunsul il stie fiecare.
...................................................................................
Ma gandeam, cand eram mai mica, cat de interesant este sa fii profesor. Cat de mult implica aceasta meserie si cat de daruit trebuie sa-i fii. Intotdeauna credeam ca a fi profesor este o onoare, ceva ce nu toata lumea poate sa faca, ceva ce ti se da de la nastere, un dar, o insusire. Gandul ca cineva ma educa si ma invata, ma pregateste pentru ceea ce va urma in viata, imi da fiori. E foarte important ca un profesor sa stie sa fie un bun comunicator, sa aiba rabdare si sa-si doreasca sa schimbe ceva, pentru noi, pentru ei, pentru toti. Intotdeauna va exista superficialitatea si preferintele in randul elevilor si a profesorilor. Acestea sunt luptele duse de elevi cu ochii legati si neinarmati.
...................................................................................
As fi mai bogata sa salut cand intru intr-o incapere, decat sa am toate cunostiintele posibile. Despre asta cred ca e scoala, despre educatie si mult mai mult decat vrem sa credem.
Am gasit o mapa plina cu texte, scrise de mine in timpul liceului. Textul postat pe blog, face parte din "Reflectii", e scris in clasa a XII-a si era destinat publicarii in revista liceului. Textul integral are 2 pagini si expune idei si remarci la adresa scolii, profesorilor si elevilor.
Evident ca acest text nu a mai aparut in revista liceului - "Ne pare rau, dar nu consideram ca in primul numar al revistei liceului ar trebui sa apara astfel de articole" (nota aparuta pe text).
Funny, nu?!
Friday, July 03, 2009
That's Amore!!!
Sunt foarte fericita!
Ma simt bine, zambesc si ma bucur de soare si de caldura. Ma simt bine atat la suflet, cat si trup. Zambesc mult, dansez si cant, ma plimb si citesc ... sunt indragostita! Iubesc mult si cu pasiune. Si e din ce in ce mai bine! Vitta e Bella!!!
Am redescoperit o melodie draga, care merge perfect cu starea mea de acuma. E frumoasa si sigur iti pune un zambet pe fata, indiferent daca ai avut o zi aiurea la serviciu.
Pentru tine, Amore!
"In Napoli where love is King
When boy meets girl
Here's what they say
When the moon hits your eye
Like a big-a pizza pie
That's amore
When the world seems to shine
Like you've had too much wine
That's amore
Bells'll ring
Ting-a-ling-a-ling
Ting-a-ling-a-ling
And you'll sing "Vita bella"
Hearts'll play
Tippi-tippi-tay
Tippi-tippi-tay
Like a gay tarantella
When the stars make you drool
Joost-a like pasta fazool
That's amore
When you dance down the street
With a cloud at your feet, you're in love
When you walk in a dream
But you know you're not dreamin', signore
'Scusami, but you see
Back in old Napoli, that's amore
When the world seems to shine
Like you've had too much wine, that's amore
That's amore
(Bells will ring)
(Ting-a-ling-a-ling)
(ting-a-ling-a-ling)
(And you'll sing "Vita bella")
(Vita bell-vita bella)
(Hearts will play)
(Tippi-tippi-tay, tippi-tippi-tay)
(Like a gay tarantella)
Lucky fella
When the stars make you drool just like pasta fazool
That's amore (that's amore)
When you dance down the street
With a cloud at your feet, you're in love
When you walk in a dream
But you know you're not dreaming, signore
'Scusami, but you see
Back in old Napoli, that's amore"
Dean Martin
Ma simt bine, zambesc si ma bucur de soare si de caldura. Ma simt bine atat la suflet, cat si trup. Zambesc mult, dansez si cant, ma plimb si citesc ... sunt indragostita! Iubesc mult si cu pasiune. Si e din ce in ce mai bine! Vitta e Bella!!!
Am redescoperit o melodie draga, care merge perfect cu starea mea de acuma. E frumoasa si sigur iti pune un zambet pe fata, indiferent daca ai avut o zi aiurea la serviciu.
Pentru tine, Amore!
"In Napoli where love is King
When boy meets girl
Here's what they say
When the moon hits your eye
Like a big-a pizza pie
That's amore
When the world seems to shine
Like you've had too much wine
That's amore
Bells'll ring
Ting-a-ling-a-ling
Ting-a-ling-a-ling
And you'll sing "Vita bella"
Hearts'll play
Tippi-tippi-tay
Tippi-tippi-tay
Like a gay tarantella
When the stars make you drool
Joost-a like pasta fazool
That's amore
When you dance down the street
With a cloud at your feet, you're in love
When you walk in a dream
But you know you're not dreamin', signore
'Scusami, but you see
Back in old Napoli, that's amore
When the world seems to shine
Like you've had too much wine, that's amore
That's amore
(Bells will ring)
(Ting-a-ling-a-ling)
(ting-a-ling-a-ling)
(And you'll sing "Vita bella")
(Vita bell-vita bella)
(Hearts will play)
(Tippi-tippi-tay, tippi-tippi-tay)
(Like a gay tarantella)
Lucky fella
When the stars make you drool just like pasta fazool
That's amore (that's amore)
When you dance down the street
With a cloud at your feet, you're in love
When you walk in a dream
But you know you're not dreaming, signore
'Scusami, but you see
Back in old Napoli, that's amore"
Dean Martin
Tuesday, June 23, 2009
Ceva de care mi-e dor
Remember those walls I built
Well, baby they're tumbling down
And they didn't even put up a fight
They didn't even make up a sound
I found a way to let you in
But I never really had a doubt
Standing in the light of your halo
I got my angel now
It's like I've been awakened
Every rule I had you breakin'
It's the risk that I'm takin'
I ain't never gonna shut you out
Everywhere I'm looking now
I'm surrounded by your embrace
Baby I can see your halo
You know you're my saving grace
You're everything I need and more
It's written all over your face
Baby I can feel your halo
Pray it won't fade away
I can feel your halo halo halo
I can see your halo halo halo
I can feel your halo halo halo
I can see your halo halo halo
Hit me like a ray of sun
Burning through my darkest night
You're the only one that I want
Think I'm addicted to your light
I swore I'd never fall again
But this don't even feel like falling
Gravity can't forget
To pull me back to the ground again
Feels like I've been awakened
Every rule I had you breakin'
The risk that I'm takin'
I'm never gonna shut you out
Everywhere I'm looking now
I'm surrounded by your embrace
Baby I can see your halo
You know you're my saving grace
You're everything I need and more
It's written all over your face
Baby I can feel your halo
Pray it won't fade away
I can feel your halo halo halo
I can see your halo halo halo
Beyonce - Halo
Well, baby they're tumbling down
And they didn't even put up a fight
They didn't even make up a sound
I found a way to let you in
But I never really had a doubt
Standing in the light of your halo
I got my angel now
It's like I've been awakened
Every rule I had you breakin'
It's the risk that I'm takin'
I ain't never gonna shut you out
Everywhere I'm looking now
I'm surrounded by your embrace
Baby I can see your halo
You know you're my saving grace
You're everything I need and more
It's written all over your face
Baby I can feel your halo
Pray it won't fade away
I can feel your halo halo halo
I can see your halo halo halo
I can feel your halo halo halo
I can see your halo halo halo
Hit me like a ray of sun
Burning through my darkest night
You're the only one that I want
Think I'm addicted to your light
I swore I'd never fall again
But this don't even feel like falling
Gravity can't forget
To pull me back to the ground again
Feels like I've been awakened
Every rule I had you breakin'
The risk that I'm takin'
I'm never gonna shut you out
Everywhere I'm looking now
I'm surrounded by your embrace
Baby I can see your halo
You know you're my saving grace
You're everything I need and more
It's written all over your face
Baby I can feel your halo
Pray it won't fade away
I can feel your halo halo halo
I can see your halo halo halo
Beyonce - Halo
Wednesday, June 10, 2009
Eveniment - dubla lansare de carte
Cand? - Vineri - 12 iunie 2009
Unde? - Biblioteca Judeteana "Petre Dulfu" Baia Mare
La ce ora? - Ora 12.00
Ce? - Lansare de carte
A cui?
1. - Indicii Anatomice - Oana Stoica Mujea
2. - Blestemul Manuscrisului - Bogdan Hrib
Hai!
Unde? - Biblioteca Judeteana "Petre Dulfu" Baia Mare
La ce ora? - Ora 12.00
Ce? - Lansare de carte
A cui?
1. - Indicii Anatomice - Oana Stoica Mujea
2. - Blestemul Manuscrisului - Bogdan Hrib
Hai!
Sunday, May 17, 2009
The official report
My stay in Austria, in the city Graz, was a great opportunity to get to know people, practice my German and develop my skills and abilities in field of study. I was given the opportunity to enlarge my horizon in education, social and cultural events.
In Campus02 – Fachhocshule de Wirtschaft I took part in 4 courses: Orgnisationasentwicklung, Marketing und Management, Konflick und Entscheidungsfahgkeit, Introduction to International Marketing. During those classes we used to work in team and it was a great occasion for me to understand better the way of learning.
I had the opportunity to see how a project implemented in the Research Laboratories, from the Automatisierungtechnik Departament of the university.
On the 12 of March I participated in the ''Open Doors Day'', where Campus02 presented their advantages for young teenagers who are looking for a university.
In the 20-21 of April I participated to Hnnover Messe in Germany, with a group of students from Campus02. I had the chance to see the ''International fair for Automation, Innovation and Industrial Technologies”.
On the 7th of May, I participated together with the university in ''Faszination Tecknik Challenge'' in the Stadhalle – a competition between young, talented students in the engineering field.
During these 3 months of staying here, I have met so many people. Great people, of all ages and with great ideas and plans. I have close friends, with whom I intend to keep in touch in the future.
The city of Graz is a nice place for students to live and for tourists to visit. I have visited a lot of museums and unique places in the city. Also I had the opportunity to take trips around the city and I’ve visited Riegersburg, Peggau, Rein Judendorf, Schllos Kornberg, Schllos Eggernberg, etc.
My stay here, studying at this wonderful university, meeting exceptional people and having them for my friends, visiting the city, contributed to my development and gave me a new perspective on my future working field.
Thank you
In Campus02 – Fachhocshule de Wirtschaft I took part in 4 courses: Orgnisationasentwicklung, Marketing und Management, Konflick und Entscheidungsfahgkeit, Introduction to International Marketing. During those classes we used to work in team and it was a great occasion for me to understand better the way of learning.
I had the opportunity to see how a project implemented in the Research Laboratories, from the Automatisierungtechnik Departament of the university.
On the 12 of March I participated in the ''Open Doors Day'', where Campus02 presented their advantages for young teenagers who are looking for a university.
In the 20-21 of April I participated to Hnnover Messe in Germany, with a group of students from Campus02. I had the chance to see the ''International fair for Automation, Innovation and Industrial Technologies”.
On the 7th of May, I participated together with the university in ''Faszination Tecknik Challenge'' in the Stadhalle – a competition between young, talented students in the engineering field.
During these 3 months of staying here, I have met so many people. Great people, of all ages and with great ideas and plans. I have close friends, with whom I intend to keep in touch in the future.
The city of Graz is a nice place for students to live and for tourists to visit. I have visited a lot of museums and unique places in the city. Also I had the opportunity to take trips around the city and I’ve visited Riegersburg, Peggau, Rein Judendorf, Schllos Kornberg, Schllos Eggernberg, etc.
My stay here, studying at this wonderful university, meeting exceptional people and having them for my friends, visiting the city, contributed to my development and gave me a new perspective on my future working field.
Thank you
Friday, May 15, 2009
English
Yes, i'm going to write in english from now. I have friends how like my blog and i need to let them know about me. So i'm going to post in english.
I'm going to be here just one week. And i feel something strage .... i want to go, i don't want to go wet ...
I had such a great time here and i meet such great people ... i'm going to miss everything.
I'm going to be back! That's the most important thing ...
Great day!
I'm going to be here just one week. And i feel something strage .... i want to go, i don't want to go wet ...
I had such a great time here and i meet such great people ... i'm going to miss everything.
I'm going to be back! That's the most important thing ...
Great day!
A inceput
Iata ca a inceput ....
Se simte miros de plecare si de bun ramas. Astazi a fost prima plecare.
Ultimul prieten pe care l-am cunoscut in Graz a plecat primul, astazi. Nu o sa ne mai vedem. Am primit si un cadou! Roman Ruzarovsky din Slovacia isi scrie doctoratul aici in Graz, la Campus 02. M-am inteles bine cu el. Impreuna cu Mateas, un doctorand din Ungaria, am fost sa vizitam castele si alte locuri frumoase din jurul Graz-ului. Am facut schimb de poze, seara ne intalneam la o bere si la o emisiune naspa in camin. De la Roman am primit 2 doze de bere din Slovacia si o punga de Rum-Coco - bomboane excelente! E foarte tare!
Astazi e ultima zi de scoala. Trebuie sa imi salut colegii de clasa ... nu pe toti, doar pe cei cu care am schimbat 2 cuvinte! O sa fie o zi interesanta.
Duminica vine Cipri.
Incerc sa inchei cat de multe lucruri saptamana asta, ca sa avem o saptamana libera doar pentru noi doi. Oare se vede?
Da, a inceput deja saptamana despartirilor si a imbratisarilor si ... sper sa nu plang! Oricum, raman cu cele mai de pret amintiri!
Se simte miros de plecare si de bun ramas. Astazi a fost prima plecare.
Ultimul prieten pe care l-am cunoscut in Graz a plecat primul, astazi. Nu o sa ne mai vedem. Am primit si un cadou! Roman Ruzarovsky din Slovacia isi scrie doctoratul aici in Graz, la Campus 02. M-am inteles bine cu el. Impreuna cu Mateas, un doctorand din Ungaria, am fost sa vizitam castele si alte locuri frumoase din jurul Graz-ului. Am facut schimb de poze, seara ne intalneam la o bere si la o emisiune naspa in camin. De la Roman am primit 2 doze de bere din Slovacia si o punga de Rum-Coco - bomboane excelente! E foarte tare!
Astazi e ultima zi de scoala. Trebuie sa imi salut colegii de clasa ... nu pe toti, doar pe cei cu care am schimbat 2 cuvinte! O sa fie o zi interesanta.
Duminica vine Cipri.
Incerc sa inchei cat de multe lucruri saptamana asta, ca sa avem o saptamana libera doar pentru noi doi. Oare se vede?
Da, a inceput deja saptamana despartirilor si a imbratisarilor si ... sper sa nu plang! Oricum, raman cu cele mai de pret amintiri!
Tuesday, May 12, 2009
Profi Tari
Astazi am fost la facultate. Am mai muncit prin laborator.
Am ajuns acasa, am baut o cafea buna si am inceput sa iau site-urile pe care le urmaresc. Surpriza mare! Fidela cititoare a ziarului electronic eMaramures.ro, prima stire pe care am vazut-o astazi a avut titlul Profi Tari - Cornel Munteanu si Mircea Lobontiu, cei mai tari profi de la Universitatea de Nord . Wow!
Citeste stirea intreaga aici pe eMaramures.ro
Domnul Mircea Lobontiu este profesorul meu! Si sunt mandra!
Felicitari!
Am ajuns acasa, am baut o cafea buna si am inceput sa iau site-urile pe care le urmaresc. Surpriza mare! Fidela cititoare a ziarului electronic eMaramures.ro, prima stire pe care am vazut-o astazi a avut titlul Profi Tari - Cornel Munteanu si Mircea Lobontiu, cei mai tari profi de la Universitatea de Nord . Wow!
Citeste stirea intreaga aici pe eMaramures.ro
Domnul Mircea Lobontiu este profesorul meu! Si sunt mandra!
Felicitari!
Friday, May 01, 2009
Ceva frumos
Ceva frumos, gasit pe blogul Alexandrei Martin .
Iubita mea, cat esti de frumoasa, acolo sus, pe Muntele Luminii. Un glob de clestar esti, iubita mea. Nici o imperfectiune, lumina nu poate zabovi, caci aluneca pe deasupra ta, atat de frageda si marmoreana ti-e pielea, iubito. Vino, Frumosule, vino catre mine. Imbratiseaza-ma aicea sus, pe Muntele Luminii. Alerg, iubita mea, catre tine. Doamne, cat esti de frumoasa in zorii diminetii. Ce binecuvantare sa te am, iubita mea. Din tine se reflecta toata minunea lumii. Frumosul arde si eu alerg sa ma topesc in tine. Iubesc tot ce e-n juru-ti, caci e de tine atins, cu mii de straluciri imbogatesti natura.
Vino, iubitul meu, si ia-ma de pe Muntele Luminii sa-ti luminez in Casa. E drumul greu, iubito, dar in dorinta se intareste aluatul inimilor noastre. Pe drumul catre Muntele Luminii noptile-s reci, eu insa, ma-ncalzesc cu amintirea rotunjimii tale. Dar maine-i dimineata si iar scurta-vei calea care te-aduce aicea sus, unde lumina-i oarba si nu-si gaseste rostul si pleaca spre Pamant. Ne vom iubi mereu, asa-i, iubita mea? Te voi iubi, iti jur pe marginile-mi nesfarsite si oglindite vesnic in toti atomii lumii, voi fi a ta, doar ia-ma. Nu mie mi se intampla, nu eu sunt fericitul, imi crapa-n mine pieptul, si uit ce e sfarsitul. Alerg spre perfectiune, spre inima-n jumate, alerg spre negandire, spre negrairi, spre soapte.
Ce rece e deodata aici, e intunecime… Nu te speria, iubite, e Muntele Luminii. Ai grija sa te tii de drumul drept, spre mine. Ce umbra si ce rece-i, privesc in sus spre tine. Dar ce-mi vad ochii acum, sa fie adevarat? Lumina nu mai cade pe globul de clestar… Vad crapaturi adanci in fiinta ta, iubito… le vad printre stejari… Vad lacrimi eu acum, pe sfera ideala… Se ciondaneste dorul fierbinte cu inserarea si se transforma-n lacrimi… Nu te speria, iubite, ci urca inspre mine… Ma rog, daca zici tu, eu sper c-asa o fi… dar parca nu e vocea care m-a fermecat… Dar tu esti tot frumos, te vad acum mai bine, se umfla pieptul brun si vinele se umfla si ce privire mandra arunci tu catre mine…
Dorinta-mi se sleieste sau mi se pare mie? Au sfera nu-i perfecta, lumina o fi galbuie? Cum sa ma oglindesc in crapaturi de sticla? Cum sa iubesc in cioburi, imaginea-mi pripita? Iubitule, e noapte, te simt atat de-aproape… de ce nu faci tu focul? Vorbeste-mi despre toate… La inceput de drum imi povesteai atatea… si glasu-ti cand radeai din departari de vis se auzea ca intr-o incapere cu lemn de abanos… Maine vei fi aicea si-mbratisarea ta ne va uni pe veci, vom depasi lumina, caci suntem impreuna de-atata amar de timp…
Se face dimineata, nu, nu ma-nseala vazul… iubito, esti crapata, lumina face umbre cand iti atinge trupul… Ce vrei sa spui cu asta? Iti e crapat clestarul, lumina te tradeaza… Iubite, inceteaza… esti langa mine-acuma… lumina nu conteaza… Dar cand veneam spre tine erai un vis in spatiu care-ncerca sa curga, dar nu-l lasa difuzia… Erai perfecta toata… Tu intrupai iluzia… Dar ma iubesti acum, nu, mai mult ca niciodata! Clestarul mi-e crapat, dar eu a ta sunt, iata… Noi ne iubim, iubite, si depasim lumina… astupa-mi crapatura… repara-mi stralucirea… tu esti puternic, nu? Si ma vei duce acolo, in casa ta de jos… departe de-naltime… sa transformam iubirea!
In ce? In ce s-o transformam? Iubirea? Iubirea e lumina, iubirea-i perfectiune, iubirea nu astupa, iubirea nu-i genune… Te parasesc, iubito, nu suntem impreuna, nu pot sa-ti sufar umbra, nu vreau sa-ti dau alt nume… Ce cruda-i despartirea, de-abia-i urcat pe Munte… Fii blestemat, Iubite… Sa-ti iasa coborarea si sa-ti gasesti si drumul pana in Satul Negru de unde ai venit… Dar te blestem, odata ajuns, sa-ntorci privirea, sa-mi vezi din nou clestarul, perfect si stralucirea… In tine sa renasca ghemul ce te-a starnit sa vii odata aici… si sa te pui pe drum indragostit si palid… si pana-n varf sa urci si iar sa-mi vezi greseala si umbrele, Tristetea… si-asa pentru ca nu ai vrut sa depasesti Lumina… asa, Iubitul meu, sa-ti vezi tu Batranetea… de mii de ori sa urci pana cand orb vei fi… prea orb ca sa mai vezi, prea orb sa poti Iubi.
Scris de Tudor Chirila.
Iubita mea, cat esti de frumoasa, acolo sus, pe Muntele Luminii. Un glob de clestar esti, iubita mea. Nici o imperfectiune, lumina nu poate zabovi, caci aluneca pe deasupra ta, atat de frageda si marmoreana ti-e pielea, iubito. Vino, Frumosule, vino catre mine. Imbratiseaza-ma aicea sus, pe Muntele Luminii. Alerg, iubita mea, catre tine. Doamne, cat esti de frumoasa in zorii diminetii. Ce binecuvantare sa te am, iubita mea. Din tine se reflecta toata minunea lumii. Frumosul arde si eu alerg sa ma topesc in tine. Iubesc tot ce e-n juru-ti, caci e de tine atins, cu mii de straluciri imbogatesti natura.
Vino, iubitul meu, si ia-ma de pe Muntele Luminii sa-ti luminez in Casa. E drumul greu, iubito, dar in dorinta se intareste aluatul inimilor noastre. Pe drumul catre Muntele Luminii noptile-s reci, eu insa, ma-ncalzesc cu amintirea rotunjimii tale. Dar maine-i dimineata si iar scurta-vei calea care te-aduce aicea sus, unde lumina-i oarba si nu-si gaseste rostul si pleaca spre Pamant. Ne vom iubi mereu, asa-i, iubita mea? Te voi iubi, iti jur pe marginile-mi nesfarsite si oglindite vesnic in toti atomii lumii, voi fi a ta, doar ia-ma. Nu mie mi se intampla, nu eu sunt fericitul, imi crapa-n mine pieptul, si uit ce e sfarsitul. Alerg spre perfectiune, spre inima-n jumate, alerg spre negandire, spre negrairi, spre soapte.
Ce rece e deodata aici, e intunecime… Nu te speria, iubite, e Muntele Luminii. Ai grija sa te tii de drumul drept, spre mine. Ce umbra si ce rece-i, privesc in sus spre tine. Dar ce-mi vad ochii acum, sa fie adevarat? Lumina nu mai cade pe globul de clestar… Vad crapaturi adanci in fiinta ta, iubito… le vad printre stejari… Vad lacrimi eu acum, pe sfera ideala… Se ciondaneste dorul fierbinte cu inserarea si se transforma-n lacrimi… Nu te speria, iubite, ci urca inspre mine… Ma rog, daca zici tu, eu sper c-asa o fi… dar parca nu e vocea care m-a fermecat… Dar tu esti tot frumos, te vad acum mai bine, se umfla pieptul brun si vinele se umfla si ce privire mandra arunci tu catre mine…
Dorinta-mi se sleieste sau mi se pare mie? Au sfera nu-i perfecta, lumina o fi galbuie? Cum sa ma oglindesc in crapaturi de sticla? Cum sa iubesc in cioburi, imaginea-mi pripita? Iubitule, e noapte, te simt atat de-aproape… de ce nu faci tu focul? Vorbeste-mi despre toate… La inceput de drum imi povesteai atatea… si glasu-ti cand radeai din departari de vis se auzea ca intr-o incapere cu lemn de abanos… Maine vei fi aicea si-mbratisarea ta ne va uni pe veci, vom depasi lumina, caci suntem impreuna de-atata amar de timp…
Se face dimineata, nu, nu ma-nseala vazul… iubito, esti crapata, lumina face umbre cand iti atinge trupul… Ce vrei sa spui cu asta? Iti e crapat clestarul, lumina te tradeaza… Iubite, inceteaza… esti langa mine-acuma… lumina nu conteaza… Dar cand veneam spre tine erai un vis in spatiu care-ncerca sa curga, dar nu-l lasa difuzia… Erai perfecta toata… Tu intrupai iluzia… Dar ma iubesti acum, nu, mai mult ca niciodata! Clestarul mi-e crapat, dar eu a ta sunt, iata… Noi ne iubim, iubite, si depasim lumina… astupa-mi crapatura… repara-mi stralucirea… tu esti puternic, nu? Si ma vei duce acolo, in casa ta de jos… departe de-naltime… sa transformam iubirea!
In ce? In ce s-o transformam? Iubirea? Iubirea e lumina, iubirea-i perfectiune, iubirea nu astupa, iubirea nu-i genune… Te parasesc, iubito, nu suntem impreuna, nu pot sa-ti sufar umbra, nu vreau sa-ti dau alt nume… Ce cruda-i despartirea, de-abia-i urcat pe Munte… Fii blestemat, Iubite… Sa-ti iasa coborarea si sa-ti gasesti si drumul pana in Satul Negru de unde ai venit… Dar te blestem, odata ajuns, sa-ntorci privirea, sa-mi vezi din nou clestarul, perfect si stralucirea… In tine sa renasca ghemul ce te-a starnit sa vii odata aici… si sa te pui pe drum indragostit si palid… si pana-n varf sa urci si iar sa-mi vezi greseala si umbrele, Tristetea… si-asa pentru ca nu ai vrut sa depasesti Lumina… asa, Iubitul meu, sa-ti vezi tu Batranetea… de mii de ori sa urci pana cand orb vei fi… prea orb ca sa mai vezi, prea orb sa poti Iubi.
Scris de Tudor Chirila.
Sunday, April 26, 2009
Wow
Wow!
Saptamana ce a trecut a fost ... wow, plina! Plina de de toate.
Saptamana ce a trecut am avut compania unei prietene bune cu care m-am distrat. A fost foarte bine, asa cum ma asteptam sa fie. Am fost impreuna cu ea la Hanovra, in Germania, la cel mai mare Targ de automatizari si tehnologii industriale. Ce sa va spun cum a fost acolo ... a fost WOW!!
Extraordinar .... a fost ce nu am mai vazut in viata mea, a fost mult si am incercat sa prind tot in doar 2 zile. A fost cea mai puternica experienta legata de domeniul in care studiez - inginerie!
Am cunoscut o multime de oameni saptamana asta, am fost in cluburi, ne-am distrat si am dansat. Am fost la servici, la scoala si in oras. A fost plin pentru mine. Am dormit putin.
Am reusit sa-mi aranjez cateva lucuri in sufletul meu si gandul meu si am ales. Am decis ca noi doi (eu si Cipri) meritam! Si nimic altceva nu conteaza. Impreuna suntem perfecti. Eu am ales saptamana asta NOI! Am ales astazi pentru totdeauna. Si am ales Noi!
Si cred ca am ales bine de tot.
Am primit pachet de acasa. Haine, filme, revista si bucurie. Am zambit si m-am distrat. A fost grozav. A fost .... foarte bine. Chiar aveam nevoie de asa ceva ....
Va pup si va imbratisez cu drag.
E gata luna aprilie! Vin acasa!
Saptamana ce a trecut a fost ... wow, plina! Plina de de toate.
Saptamana ce a trecut am avut compania unei prietene bune cu care m-am distrat. A fost foarte bine, asa cum ma asteptam sa fie. Am fost impreuna cu ea la Hanovra, in Germania, la cel mai mare Targ de automatizari si tehnologii industriale. Ce sa va spun cum a fost acolo ... a fost WOW!!
Extraordinar .... a fost ce nu am mai vazut in viata mea, a fost mult si am incercat sa prind tot in doar 2 zile. A fost cea mai puternica experienta legata de domeniul in care studiez - inginerie!
Am cunoscut o multime de oameni saptamana asta, am fost in cluburi, ne-am distrat si am dansat. Am fost la servici, la scoala si in oras. A fost plin pentru mine. Am dormit putin.
Am reusit sa-mi aranjez cateva lucuri in sufletul meu si gandul meu si am ales. Am decis ca noi doi (eu si Cipri) meritam! Si nimic altceva nu conteaza. Impreuna suntem perfecti. Eu am ales saptamana asta NOI! Am ales astazi pentru totdeauna. Si am ales Noi!
Si cred ca am ales bine de tot.
Am primit pachet de acasa. Haine, filme, revista si bucurie. Am zambit si m-am distrat. A fost grozav. A fost .... foarte bine. Chiar aveam nevoie de asa ceva ....
Va pup si va imbratisez cu drag.
E gata luna aprilie! Vin acasa!
Thursday, April 16, 2009
Hanovra 2009 - Targul International pentru Business, Tehnologii Industriale si de Automatizari
Editia din acest an a Targului de la Hanovra -Hannover Messe 2009 - se va desfasura in perioada 20 - 24 aprilie 2009.Ro4Europe, partner al Enterprise Europe Network, este co-organizator pentru Evenimentul de Brokerage din timpul Tragului de la Hanovra 2009. Hannover Messe 2009 va fi o panorama completa a inovarii tehnologice industriale intr-un singur eveniment.
Tema de baza la Hannover Messe 2009 va fi Eficienta energetica in procesele industriale. La editia din 2009 a celei mai importante manifestari expozitionale din lume destinate tehnologiei industriale, vor fi 13 saloane reprezentative pentru inovarea internationala, iar printre acestea, unul nou:
Wind trade fair:
- Industrial Automation
• Interkama+
• Factory Automation
• Industrial Building Automation
- Motion, Drive & Automation
- Digital Factory - Subcontracting
- Energy
- Wind
- Power Plant Technology
- ComVac
- SurfaceTechnology
- MicroTechnology
- Research & Technology
Numeroasele prezentari tematice speciale si forumuri fac din Targul de la Hanovra evenimentul numarul 1 al anului pentru business, tehnologii industriale si de automatizare si cea mai importanta platforma pentru inovarea tehnica.
Si eu ma duc! Yupiiii
Saturday, April 11, 2009
Dor de casa
Paste fericit!
Iata ca a trecut saptamana, atat de repede parca! Deja e sarbatoarea de Paste si asa sentiment ciudat dat. E prima data cand nu sunt acasa de Paste - sarbatoare foarte importanta la noi in familie. La inceput am fost 4, acuma e doar unul. Mi-e dor de graba de acasa, curatenia ce trebuie facuta, mielul umplut, cozonaci, pasca, oua rosii.
Eu sarbatoresc singura anul acesta. Caminul e aproape gol, cel putin palierul meu e gol. Toti au plecat acasa. Am gatit ceva mai special (ce nu am mancat de mult). Supa la plic (ieftin si bun), orez cu legume, tocanita de carne cu ciuperci si un desert. Excelent. Si in loc de vin, am sadeschid o bere. E un alt fel de Paste, departe de casa, de traditie si de tot ce inseamna pentru mine Pastele. Familia cu cosul la biserica, ceapa verde, mielul implut, pasca facuta de mama mea, mirosul de casa si de curatenie.
Saptamana care a trecut a fost una plina. Am inceput luni la servici, iar spre seara am iesit cu Petra si prietenul ei, Marcel la un restaurant cu mancare traditionala. Foarte buna mancarea. Dupa cina, am fost intr-un local, deasupra orasului, ne-am intalnit cu prietenii lor. A fost o seara reusita si prima in care m-am simtit in largul meu de cand sunt aici.
Marti si miercuri am stat acasa, fiindca se lucra in laborator si noi nu putea sa ne continuam treaba. Joi am fost la cumparaturi cu Petra, suruburi, piulite si tot ce mai aveam nevoie. Da si cateva tricouri si un mic cadou Petrei. Spre seara am plecat cu d-nul Turcin (Johnny) la un restaurant romanesc. Patronii s-au schimbat, asa ca nu am putut gusta niste mici sau o ciroba de burta. Oricum, am intalnit romani si am fost nevoiti sa gustam palinca - care oricum nu era asa de buna ca si a noastra din Maramu'. Am stat in povesti de la politica, mediu, afaceri, chefuri ...
Dupa ce am terminat discutiile, fara finalitate normal, am decis sa intram intr-un club. A fost prima mea iesire intr-un club. Nu am avut haine adecvate de club, asa ca m-au controlat de varsta ... am luat-o ca un compliment!
Iata ca astazi e sambata, maine duminica si e gata saptamana.
E ciudat sentimentul sa nu fiu acasa de Paste. Ma simt atat de singura aici, acuma. Astept inceputul de saptamana sa pot merge la job, sa vorbesc, sa fiu printre oameni.
Sarbatori frumoase celor care sarbatoresc astazi Pastele si ''La multi ani'' celor cu nume de Flori :))
Ganduri frumoase!
Iata ca a trecut saptamana, atat de repede parca! Deja e sarbatoarea de Paste si asa sentiment ciudat dat. E prima data cand nu sunt acasa de Paste - sarbatoare foarte importanta la noi in familie. La inceput am fost 4, acuma e doar unul. Mi-e dor de graba de acasa, curatenia ce trebuie facuta, mielul umplut, cozonaci, pasca, oua rosii.
Eu sarbatoresc singura anul acesta. Caminul e aproape gol, cel putin palierul meu e gol. Toti au plecat acasa. Am gatit ceva mai special (ce nu am mancat de mult). Supa la plic (ieftin si bun), orez cu legume, tocanita de carne cu ciuperci si un desert. Excelent. Si in loc de vin, am sadeschid o bere. E un alt fel de Paste, departe de casa, de traditie si de tot ce inseamna pentru mine Pastele. Familia cu cosul la biserica, ceapa verde, mielul implut, pasca facuta de mama mea, mirosul de casa si de curatenie.
Saptamana care a trecut a fost una plina. Am inceput luni la servici, iar spre seara am iesit cu Petra si prietenul ei, Marcel la un restaurant cu mancare traditionala. Foarte buna mancarea. Dupa cina, am fost intr-un local, deasupra orasului, ne-am intalnit cu prietenii lor. A fost o seara reusita si prima in care m-am simtit in largul meu de cand sunt aici.
Marti si miercuri am stat acasa, fiindca se lucra in laborator si noi nu putea sa ne continuam treaba. Joi am fost la cumparaturi cu Petra, suruburi, piulite si tot ce mai aveam nevoie. Da si cateva tricouri si un mic cadou Petrei. Spre seara am plecat cu d-nul Turcin (Johnny) la un restaurant romanesc. Patronii s-au schimbat, asa ca nu am putut gusta niste mici sau o ciroba de burta. Oricum, am intalnit romani si am fost nevoiti sa gustam palinca - care oricum nu era asa de buna ca si a noastra din Maramu'. Am stat in povesti de la politica, mediu, afaceri, chefuri ...
Dupa ce am terminat discutiile, fara finalitate normal, am decis sa intram intr-un club. A fost prima mea iesire intr-un club. Nu am avut haine adecvate de club, asa ca m-au controlat de varsta ... am luat-o ca un compliment!
Iata ca astazi e sambata, maine duminica si e gata saptamana.
E ciudat sentimentul sa nu fiu acasa de Paste. Ma simt atat de singura aici, acuma. Astept inceputul de saptamana sa pot merge la job, sa vorbesc, sa fiu printre oameni.
Sarbatori frumoase celor care sarbatoresc astazi Pastele si ''La multi ani'' celor cu nume de Flori :))
Ganduri frumoase!
Sunday, April 05, 2009
Povestea sosetelor
Acuma e criza peste tot. Chiar si la sfoara pentru haine!
Inginerul intotdeauna gaseste solutii!
Thursday, April 02, 2009
Pe vazute si auzite
De acum inainte ma poti vedea si suna.
Numarul meu de mobil - + 43 - 0676 - 3725780
Am si poze noi.
Va pup!
Numarul meu de mobil - + 43 - 0676 - 3725780
Am si poze noi.
Va pup!
Tuesday, March 31, 2009
Orarul cursurilor - aprilie
3.04.2009
14.00 - 16.15 - Marketing und Management
14.04.2009
13.00 - 16.15 - Introduction in International Marketing
17.15 - 21.00 - Konflickt
17.04.2009
17.15 - 19.00 - Organisationsentwicklung
19.00 - 21.30 - Marketing und Management
24.04.2009
14.00 - 17.15 - Marketing und Management
25.04.2009
8.15 - 10.45 - Organisationsentwicklung
29.04.2009
8.30 - 12.00 - Introduction in International Marketing
14.00 - 16.15 - Marketing und Management
14.04.2009
13.00 - 16.15 - Introduction in International Marketing
17.15 - 21.00 - Konflickt
17.04.2009
17.15 - 19.00 - Organisationsentwicklung
19.00 - 21.30 - Marketing und Management
24.04.2009
14.00 - 17.15 - Marketing und Management
25.04.2009
8.15 - 10.45 - Organisationsentwicklung
29.04.2009
8.30 - 12.00 - Introduction in International Marketing
Am job! Wow
Vezi, daca ma gandesc la tine, se intampla ceva bun. Dar nu mai bun decat esti tu!
Astazi am avut prima zi de munca la Departamentul de Cercetare Dezvoltare din cadrul Universitatii Campus 02. Sunt fericita!
Astazi parca timpul a trecut mai repede ca niciodata si m-am simtit utila.
Ceasul a luat-o razna si m-am trezit grabita. Am ajuns la scoala, mi-am completat formulare, am mancat si am luat locul la biroul unde lucrez. La masa de lucru.
Universitatea are foarte multe proiecte micute, cu idei simple care genereaza bani, oameni importanti, legaturi si relatii. Cea mai buna investitie. Telecomenzile universale pentru salile de clasa - ultimul proiect la care lucrez si eu de acuma. Pentru a-si satisface pofta de comoditate, castig de timp si perfectiune, departamentul Cercetare Dezvoltare a incorporat intr-o telecomanda simpla, tot ce e nevoie pentru videoproiector, calculator, becuri, pointer. O telecomanda simpla, dar necesara.
Astazi am lipit (nu cu ciocanul de lipit) pe placuta de comanda led-uri. Wow! Am lucrat ceva in domeniul pe care il urmez. Ceva putin, micut, banal, dar cu semnificatie mare pentru mine. Ma-m simtit in al 9-lea cer. Apoi am salvat de pe placutele vechi ce se mai putea salva, condensatoare, rezistente, jump-eri etc. Am si verificat telecomenzile! A fost excelent. Toate merg si la toate se aprind led-urile.
Am aflat ca ma si platesc pentru munca depusa. Wow, e extraordinar si parca aiurea putin sa lucrez in domeniul meu. Am lucrat in multe locuri, dar niciodata in tehnica si mai ales intr-un Departament de Cercetare Dezvoltare. Wow! Cred ca voi invata muncind aici, tot ce am invatat in liceu. Si poate si in facultate. Practica nu o sa mai omoare! (dupa o vorba de a noastra)
Maine ma duc din nou. Deabia astept. Asa trece si timul mai repede.
Am primit si un bonus. Parca era ziua mea astazi:)) ''Sefa'' mea este Petra, prietena mea. Si am povestit astazi ca intre fete si ca intre prietene. Si e excelent. Petra are 20 de ani, lucreaza la Departamentul de Cercetare si Dezlvoltare si isi continua studiile la universitate. Cu ea discut in germana si o mai invat cate o propozitie in romana. Ne distram. Am aflat ca urmeaza sa-si sarbatoreasca ziua de nastere. O sa ne chefuim si am sa-i cumpar ceva dragut de tot. Foarte tare Petra!
Cam asta am facut astazi. Sunt bucuroasa si ma simt mai bine. Chiar am dansat si am cantat astazi .... :))) ma simt bine!
Va imbratisez cu drag si pe tine te sarut!
Astazi am avut prima zi de munca la Departamentul de Cercetare Dezvoltare din cadrul Universitatii Campus 02. Sunt fericita!
Astazi parca timpul a trecut mai repede ca niciodata si m-am simtit utila.
Ceasul a luat-o razna si m-am trezit grabita. Am ajuns la scoala, mi-am completat formulare, am mancat si am luat locul la biroul unde lucrez. La masa de lucru.
Universitatea are foarte multe proiecte micute, cu idei simple care genereaza bani, oameni importanti, legaturi si relatii. Cea mai buna investitie. Telecomenzile universale pentru salile de clasa - ultimul proiect la care lucrez si eu de acuma. Pentru a-si satisface pofta de comoditate, castig de timp si perfectiune, departamentul Cercetare Dezvoltare a incorporat intr-o telecomanda simpla, tot ce e nevoie pentru videoproiector, calculator, becuri, pointer. O telecomanda simpla, dar necesara.
Astazi am lipit (nu cu ciocanul de lipit) pe placuta de comanda led-uri. Wow! Am lucrat ceva in domeniul pe care il urmez. Ceva putin, micut, banal, dar cu semnificatie mare pentru mine. Ma-m simtit in al 9-lea cer. Apoi am salvat de pe placutele vechi ce se mai putea salva, condensatoare, rezistente, jump-eri etc. Am si verificat telecomenzile! A fost excelent. Toate merg si la toate se aprind led-urile.
Am aflat ca ma si platesc pentru munca depusa. Wow, e extraordinar si parca aiurea putin sa lucrez in domeniul meu. Am lucrat in multe locuri, dar niciodata in tehnica si mai ales intr-un Departament de Cercetare Dezvoltare. Wow! Cred ca voi invata muncind aici, tot ce am invatat in liceu. Si poate si in facultate. Practica nu o sa mai omoare! (dupa o vorba de a noastra)
Maine ma duc din nou. Deabia astept. Asa trece si timul mai repede.
Am primit si un bonus. Parca era ziua mea astazi:)) ''Sefa'' mea este Petra, prietena mea. Si am povestit astazi ca intre fete si ca intre prietene. Si e excelent. Petra are 20 de ani, lucreaza la Departamentul de Cercetare si Dezlvoltare si isi continua studiile la universitate. Cu ea discut in germana si o mai invat cate o propozitie in romana. Ne distram. Am aflat ca urmeaza sa-si sarbatoreasca ziua de nastere. O sa ne chefuim si am sa-i cumpar ceva dragut de tot. Foarte tare Petra!
Cam asta am facut astazi. Sunt bucuroasa si ma simt mai bine. Chiar am dansat si am cantat astazi .... :))) ma simt bine!
Va imbratisez cu drag si pe tine te sarut!
Monday, March 30, 2009
Tuesday, March 24, 2009
Una nu vine niciodata singura ... fie ca-i de bine sau de rau
Astazi sarbatoresc 3 saptamani de cand sunt in Graz. Mai este o saptamana si e gata luna martie.In aprilie, am de lucru ... la shopping si cadouri de Paste. De Paste cred ca ma voi duce la restaurantul romanesc de aici si voi manca sarmale si ciorba de burta si placinte cu marar si branza, sau poate au miel si oua rosii.
Am o prietena din Romania, dar nu prea are timp de povestit sau sa ne intalnim la o cafea. Oricum, daca nu e ea am eu alti prieteni aici.
Ieri a fost frumoasa care a trecut repede. Am fost cu Sigrid la o cafenea cocheta din centrul orasului, iar apoi la un mimi-picnic undeva sus si departe de oras. Am admirat privelistea regiunii Steiermark ... incredibil de frumoasa. Am primit si un trandafir in ghiveci pentru camera mea, pe care il voi planta aici, ca semn al experientei mele in Austria.
Fiecare om are probleme lui si grijile lui, iar cand esti obisnuit cu un tip de zi sau de situatie e bine, te descurci. Cand se schimba o variabila, atunci se schimba tot jocul. Omul mai explodeaza, isi mai descarca nervii, doar toate sunt din cauza dorului, cred eu. Important ca la sfarsit situatia sa se rezolve si sa fie bine. Se intampla, e normal, e natural sa fie asa.
Si cand se rezolva, aduce bucurie multa ... si cum avem vorba 'una nu vine niciodata singura' - la fel la necazuri, la fel si in bucurii. O bucurie dupa alta, care te fac sa plangi!
Am telefon in camera - 0043 316 322 158 107 deci pot fii sunata. Din pacate eu nu pot sa sun ... inca.
Am rezolvat si microfonul la calculator, deci ne putem auzi pe Messenger cred ca for free. Peste scurt timp ne vom si vedea.
Incep un curs de limba germana, mai mult pentru conversatie, pentru ca e mai greu sa imi dau drumul la vorbit. Inteleg, cunosc cuvintele, dar dureaza mult pana ce reusesc sa compun fraza. Dar cu putina rabdare si cu putina munca o sa fie in final.
Maine de la 18.15 - 21.00 am cursul de limba. Joi incep un curs nou '' Introduction in International Marketing'', iar luna se termina cu 2 cursuri vineri si sambata.
Astept luna aprilie, ma intalnesc si cu Iepurasul care vine cu cadouri si lucurile vor reveni din nou ok si bine.
Doamne, bine o sa fie! Putem trece cu bine peste inca putin timp, cateva zile, cateva saptamani, iar mai apoi iubirea va fi mai dulce si mai frumoasa.
Monday, March 16, 2009
Prietenul la nevoie se cunoaste
Astazi mi-am facut o prietena. Of, e greu cu prietenii! Dar sunt importanti pana la urma. Maica mea avea o vorba - de ce iti trebuie prieteni? Niciodata nu am inteles ce vroia sa-mi spuna. Cat am stat aici incep parca s-o inteleg. Intr-adevar nu prea ai nevoie de prieteni, pana ce nu devii tu prietenul tau cel mai bun. Tu sa te critici, sa te iubesti, sa iti spui toate of-urile. Cand ai pe cineva langa tine, iar sentimentul e puternic, se schimba regulile jocului. El sau ea devine cel mai bun prieten si ii impartatsesti tot. Chiar si cele rele si cele bune. Important e sa stii, ca acel prieten e de partea ta intotdeauna. Niciodata nu iti vrea raul. Daca are o parere diferita de a ta nu inseamna ca tu ai gresit sau ca nu e bine. Pur si simplu e un alt punct de vedere. Important e sa vezi intreg paharul. Nu doar partea plina, sau goala.
Cateodata un prieten iti da o idee, iti deschide ochii, iti da o alta perspectiva, dar niciodata nu e contra ta. In zilele cand esti nervos sau suparat cauta sa aduci barca langa tine. E ca si cum tu inoti prin viata si stii ca ai intotdeauna o barca langa tine. Poti sa urci in ea ori de cate ori simti ca ai obosit. Ai grija sa nu devii o povara pentru barca. Iar atunci cand apa devine involburata, simti nevoia de o scapare. Daca arunci cu pietre atent, faci valuri care pot aduce barca aprope de tine sau o poti indeparta. Intotdeauna doreste-ti sa aduci barca langa tine, loveste cu grija. Asta daca ai intr-adevar nevoie de ea. Daca simti ca poti ajunge la capat fara sa iei o pauza, alunga de langa tine barca.
Noi, oamenii, nu suntem conceputi sa inotam singuri. Intotdeauna dorim sa avem langa noi barca de salvare. Nu abuza de ea, nu deveni povara ei, nu o folosi doar pentru ape involburate. Cand e linistita apa si soarele straluceste, ia o pauza si urca in barca si impartaseste sentimentul.
Wow ce chestii de viata prounde spun. Asta simt acuma! E important pentru mine si iti trebuie curaj sa asterni pe hartie sentimentele tale. Mai ales pe un blog public. Mie nu mi-e frica. Scriu pentru mine in primul rand, dar cand si altcineva re regaseste sau ia ceva din sentimentul meu impartasit si il transforma in ceva bun, atunci simt bucurie. Poate e pentru tine sau e pentru un prieten de al tau, oricum totul e al meu si e in primul rand pentru mine.
Prietenul la nevoie se cunoaste - fie ca e o nevoie de bine sau de rau!
Va imbratisez cu prietenie!
Cateodata un prieten iti da o idee, iti deschide ochii, iti da o alta perspectiva, dar niciodata nu e contra ta. In zilele cand esti nervos sau suparat cauta sa aduci barca langa tine. E ca si cum tu inoti prin viata si stii ca ai intotdeauna o barca langa tine. Poti sa urci in ea ori de cate ori simti ca ai obosit. Ai grija sa nu devii o povara pentru barca. Iar atunci cand apa devine involburata, simti nevoia de o scapare. Daca arunci cu pietre atent, faci valuri care pot aduce barca aprope de tine sau o poti indeparta. Intotdeauna doreste-ti sa aduci barca langa tine, loveste cu grija. Asta daca ai intr-adevar nevoie de ea. Daca simti ca poti ajunge la capat fara sa iei o pauza, alunga de langa tine barca.
Noi, oamenii, nu suntem conceputi sa inotam singuri. Intotdeauna dorim sa avem langa noi barca de salvare. Nu abuza de ea, nu deveni povara ei, nu o folosi doar pentru ape involburate. Cand e linistita apa si soarele straluceste, ia o pauza si urca in barca si impartaseste sentimentul.
Wow ce chestii de viata prounde spun. Asta simt acuma! E important pentru mine si iti trebuie curaj sa asterni pe hartie sentimentele tale. Mai ales pe un blog public. Mie nu mi-e frica. Scriu pentru mine in primul rand, dar cand si altcineva re regaseste sau ia ceva din sentimentul meu impartasit si il transforma in ceva bun, atunci simt bucurie. Poate e pentru tine sau e pentru un prieten de al tau, oricum totul e al meu si e in primul rand pentru mine.
Prietenul la nevoie se cunoaste - fie ca e o nevoie de bine sau de rau!
Va imbratisez cu prietenie!
Friday, March 13, 2009
Orarul cursurilor - martie 2009
13.03.2009
15.00 - 17.15 - Marketing und Management
17.30 - 20.00 - Organisationsentwicklung
14.03.2009
9.15 - 11.45 - Organisationsentwicklung
20.03.2009
15.00 - 19.00 - Organisationsentwicklung
21.03.2009
14.30 - 17.00 - Organisationsentwicklung
26.03.2009
14.00 - 17.15 - Introduction in International Marketing
27.03.2009
16.15 - 22.30 - Konflict und Entscheidungsfahigkeit
28.03.2009
9.15 - 11.45 - Organisationsentwicklung
Nota
Orele sunt puse pentru Romania. Eu sunt cu o ora inapoi fata de Romania. Deci stati linistiti ca aici defapt inceput ora de la 8, nu de la 9 si termin la 21.30 nu 22.30.
De retinut, orele sunt pentru Romania.
15.00 - 17.15 - Marketing und Management
17.30 - 20.00 - Organisationsentwicklung
14.03.2009
9.15 - 11.45 - Organisationsentwicklung
20.03.2009
15.00 - 19.00 - Organisationsentwicklung
21.03.2009
14.30 - 17.00 - Organisationsentwicklung
26.03.2009
14.00 - 17.15 - Introduction in International Marketing
27.03.2009
16.15 - 22.30 - Konflict und Entscheidungsfahigkeit
28.03.2009
9.15 - 11.45 - Organisationsentwicklung
Nota
Orele sunt puse pentru Romania. Eu sunt cu o ora inapoi fata de Romania. Deci stati linistiti ca aici defapt inceput ora de la 8, nu de la 9 si termin la 21.30 nu 22.30.
De retinut, orele sunt pentru Romania.
Thursday, March 12, 2009
Poze ... cu drag
Primele poze din Graz.
Poze proaspete de astazi....
aici, sau http://www.flickr.com/photos/8589372@N05/3348914605/ - aici.
Va pup
Poze proaspete de astazi....
aici, sau http://www.flickr.com/photos/8589372@N05/3348914605/ - aici.
Va pup
Wednesday, March 11, 2009
Ganduri ... la sfarsit de saptamana
Iata ca am si eu internet si calculator.
Deja sunt de o saptamana buna aici in Graz si ma simt mai bine. La inceput a fost mai greu. Nu imi gaseam locul, ma simteam inutila si nefolositoare. Vroiam sa comunic si sa impartasesc lumii toate gandurile si emotiile mele. Am inceput sa tin un jurnal. Dar de acuma pot sa comunic. Pot sa va impartasesc din exeperienta mea de aici.
Prima saptamana a trecut. Nu stiu cat de repede sau de incet. Am rezolvat fel de fel de lucruri necesare sederii mele aici. Acte, conturi, avize si alte hartii. Sunt ok acuma. Stau cu acte in regula! Am inceput sa ma implic. E foarte important pentru mine sa fiu antrenata intr-o activitate. Nu sunt obisnuita sa pierd vremea. Stiu ca de important e timpul si pretios.
Mi-am luat si un calculator. E altfel. E legatura mea cu cei dragi de acasa, cu o activitate, cu ceva care sa ma solicite.
Duminica, 8 Martie am iesit in oras. Dupa o saptamana de plouat, duminica a iesit soarele. Am iesit in centrul nou si cel vechi. Am intrat intr-o biserica, am stat la slujba, am aprins o lumanare, am spus o rugaciune. Apoi, langa biserica mare si frumoasa pe care am vazut-o, am vizitat si un Mausoleu, unde este inmormantat un rege renumit al Austriei - Ferdinand al II-lea. Extraordinar de frumoasa arhitectura si stilul gothic.
Apoi am fost la muzeul popular al regiunii Styria, regiune din care face parte si Graz-ul. Am citit mult despre istoria locului si despre ce este in oras si in apropiere. Mi-am luat o carte utila, cu harta orasului. Am pornit, mai apoi pe strazile inguste are Graz-ul. M-am delectat la o cafea si o prajitura cu ciocolata. Am poposit in parc unde am citit. A fost soare, a fost frumos. Am decoperit locuri noi, oameni, obiceiuri si traditii. Cladiri, istorie, soare si multa voie buna.
Am cunoscut atat de multe aici, dar cred ca o sa tot descopar cat stau aici.
La scoala am fost de 2 ori, la 3 cursuri. Am ramas socata de cate aspecte pe care trebuie sa le mentionez. Cand am intrat in sala de curs, erau aproximativ 35-40 de tineri (98% baieti - cele 2% erau chiar 2 fete), toti eleganti, cu laptopurile pe masa. Eu am stat timida intr-o banca, mi-am scos caietul si creionul si am inceput sa notez. O profesoara din clasele mici imi spunea mai demult - se invata cu creionul in mana! si e foarte adevarat. Cursul s-a tinut in limba germana. Era un dute-vino in sala de curs, foarte moderna. Studentii amncau, beau asa sau cafea, mergeau la bufet dupa o cafea, se jucau sau povesteau online. Toate in timpul cursului. mi s-a parut lipsa de respect fata de cel care vorbeste, pentru ei, timp de 4 ore. Me rog. Stiu eu ce am si ce pot. Imi cunosc valorile in care am crescut si nu le schimb pentru nimic si nimeni.
Am primit si aplauze ... car erau batai in masa. Nu am inteles prima data, dar m-am prins repede. M-am prezentat frumos in fata colegilor si cred ca e ok. Sper sa fie ok.
Sunt implicata in activitati si vreau sa ma implic. Astazi este o intalnire intre stundetii internationali si profesorii din facultate. Eu cu un tip din Germania si toti profesorii. Ma rog, nu stiu daca vor fi toti. Oricum am emotii. Iesim la o bere cica, intr-un local. Ioi.
Maine e Ziua Portilor Deschise la universitate, de la ora 11. De la ora 9 voi fi si eu acolo sa dau o mana de ajutor pentru pregatirea standurilor si organizarea acestora. Simt ca e bine, ca fac ceva, simt ca o sa-mi placa, simt ca o sa creez, simt ca o sa las ceva aici. Deabia astept! Sunt foarte incantata.
Imi doresc sa treaca repede cele 3 luni, sa vin acasa, sa fiu acasa, sa ii vad pe cei dragi si sa ma bucur de ce am acasa. Dar parca mi-ar placea sa nu fuga 3 luni prea repede, sa pot sa experimentez aici tot ce este, sa vad, sa fac, sa umblu, sa lucrez creativ. Cred ca nu sunt eu in masura sa aleg cum sa treaca timpul, dar stiu ca pot sa aleg ce activitati pot sa fac intr-o zi, o saptamana, o luna, 3 luni. Si pe asta ma concentrez. Nu vreau planuri. Vreau sa iau fiecare zi asa cum e si sa fac ce doresc. Daca trebuie sa ma implic, ma implic, daca vreau sa stau in casa sa citesc, asta o sa fac. Si imi pregatesc terenul si organismul pentru alegere si pentru eliberare. Stiu ca suna ciudat putin, dar asa simt. Ca iau o pauza, ca ma eliberez si sa nu ma stresez si ca sunt ok. Si ca totul e ok.
Andreea, doar viata nu e roz si nu e asa cum am vrea noi! Viata poate sa fie roz, frumoasa si perfecta. Depinde de mine. Si nu conteaza care sunt pasii pe care trebuie sa-i fac sa ajung acolo, stiu doar ca o sa ajung. Iau fiecare zi asa cum e si asta e un pas spre ceea ce-mi doresc sa fac.
E zuper. Sunt bine, ma simt bine si totul e ok.
Va imbratisez pe toti cu drag.
Deja sunt de o saptamana buna aici in Graz si ma simt mai bine. La inceput a fost mai greu. Nu imi gaseam locul, ma simteam inutila si nefolositoare. Vroiam sa comunic si sa impartasesc lumii toate gandurile si emotiile mele. Am inceput sa tin un jurnal. Dar de acuma pot sa comunic. Pot sa va impartasesc din exeperienta mea de aici.
Prima saptamana a trecut. Nu stiu cat de repede sau de incet. Am rezolvat fel de fel de lucruri necesare sederii mele aici. Acte, conturi, avize si alte hartii. Sunt ok acuma. Stau cu acte in regula! Am inceput sa ma implic. E foarte important pentru mine sa fiu antrenata intr-o activitate. Nu sunt obisnuita sa pierd vremea. Stiu ca de important e timpul si pretios.
Mi-am luat si un calculator. E altfel. E legatura mea cu cei dragi de acasa, cu o activitate, cu ceva care sa ma solicite.
Duminica, 8 Martie am iesit in oras. Dupa o saptamana de plouat, duminica a iesit soarele. Am iesit in centrul nou si cel vechi. Am intrat intr-o biserica, am stat la slujba, am aprins o lumanare, am spus o rugaciune. Apoi, langa biserica mare si frumoasa pe care am vazut-o, am vizitat si un Mausoleu, unde este inmormantat un rege renumit al Austriei - Ferdinand al II-lea. Extraordinar de frumoasa arhitectura si stilul gothic.
Apoi am fost la muzeul popular al regiunii Styria, regiune din care face parte si Graz-ul. Am citit mult despre istoria locului si despre ce este in oras si in apropiere. Mi-am luat o carte utila, cu harta orasului. Am pornit, mai apoi pe strazile inguste are Graz-ul. M-am delectat la o cafea si o prajitura cu ciocolata. Am poposit in parc unde am citit. A fost soare, a fost frumos. Am decoperit locuri noi, oameni, obiceiuri si traditii. Cladiri, istorie, soare si multa voie buna.
Am cunoscut atat de multe aici, dar cred ca o sa tot descopar cat stau aici.
La scoala am fost de 2 ori, la 3 cursuri. Am ramas socata de cate aspecte pe care trebuie sa le mentionez. Cand am intrat in sala de curs, erau aproximativ 35-40 de tineri (98% baieti - cele 2% erau chiar 2 fete), toti eleganti, cu laptopurile pe masa. Eu am stat timida intr-o banca, mi-am scos caietul si creionul si am inceput sa notez. O profesoara din clasele mici imi spunea mai demult - se invata cu creionul in mana! si e foarte adevarat. Cursul s-a tinut in limba germana. Era un dute-vino in sala de curs, foarte moderna. Studentii amncau, beau asa sau cafea, mergeau la bufet dupa o cafea, se jucau sau povesteau online. Toate in timpul cursului. mi s-a parut lipsa de respect fata de cel care vorbeste, pentru ei, timp de 4 ore. Me rog. Stiu eu ce am si ce pot. Imi cunosc valorile in care am crescut si nu le schimb pentru nimic si nimeni.
Am primit si aplauze ... car erau batai in masa. Nu am inteles prima data, dar m-am prins repede. M-am prezentat frumos in fata colegilor si cred ca e ok. Sper sa fie ok.
Sunt implicata in activitati si vreau sa ma implic. Astazi este o intalnire intre stundetii internationali si profesorii din facultate. Eu cu un tip din Germania si toti profesorii. Ma rog, nu stiu daca vor fi toti. Oricum am emotii. Iesim la o bere cica, intr-un local. Ioi.
Maine e Ziua Portilor Deschise la universitate, de la ora 11. De la ora 9 voi fi si eu acolo sa dau o mana de ajutor pentru pregatirea standurilor si organizarea acestora. Simt ca e bine, ca fac ceva, simt ca o sa-mi placa, simt ca o sa creez, simt ca o sa las ceva aici. Deabia astept! Sunt foarte incantata.
Imi doresc sa treaca repede cele 3 luni, sa vin acasa, sa fiu acasa, sa ii vad pe cei dragi si sa ma bucur de ce am acasa. Dar parca mi-ar placea sa nu fuga 3 luni prea repede, sa pot sa experimentez aici tot ce este, sa vad, sa fac, sa umblu, sa lucrez creativ. Cred ca nu sunt eu in masura sa aleg cum sa treaca timpul, dar stiu ca pot sa aleg ce activitati pot sa fac intr-o zi, o saptamana, o luna, 3 luni. Si pe asta ma concentrez. Nu vreau planuri. Vreau sa iau fiecare zi asa cum e si sa fac ce doresc. Daca trebuie sa ma implic, ma implic, daca vreau sa stau in casa sa citesc, asta o sa fac. Si imi pregatesc terenul si organismul pentru alegere si pentru eliberare. Stiu ca suna ciudat putin, dar asa simt. Ca iau o pauza, ca ma eliberez si sa nu ma stresez si ca sunt ok. Si ca totul e ok.
Andreea, doar viata nu e roz si nu e asa cum am vrea noi! Viata poate sa fie roz, frumoasa si perfecta. Depinde de mine. Si nu conteaza care sunt pasii pe care trebuie sa-i fac sa ajung acolo, stiu doar ca o sa ajung. Iau fiecare zi asa cum e si asta e un pas spre ceea ce-mi doresc sa fac.
E zuper. Sunt bine, ma simt bine si totul e ok.
Va imbratisez pe toti cu drag.
Thursday, March 05, 2009
Ioi - emotii din Graz
Salutari din Graz
Iata ca am ajuns in Graz, la universitatea Campus 02. Stau intr-un camin pentru studenti internationali pe Elisabethstraße 93. Camera mea, 107, e micuta, are un pat, o chiuveta si un birou. Ce imi trebuie mai mult! Astazi este a doua zi de cand sunt aici si deja am facut cunostinta cu decanii si staff-ul universitatii. Totul e rapid, ei vorbesc prea repede dar totusi inteleg ce spun, am facut cunostinta si cu profesorii si sunt ok si tineri si deschisi.
Urmez 4 cursuri: Management si Marketing, International Marketing, Konflikt - managementul conflicetelor si aplanarea lor (asa s-ar traduce) si Organisation Management. Chiar daca suna la fel au lectii diferite si e ok ca materii de studiu.
Domnul Turcin umbla peste tot cu mine si imi arata si ma prezinta la toata lumea de aici. Deja nu mai stiu cine-i cine si ce:)))
Oricum am cursuri joi de dimineata de la 8.30 pana la 14.00 (atat tine un curs la ei, cu pauzele aferente), vineri de la 16.00 bis 21.00 si sambata de dimineata nu mai tin minte orele. Inca trebuie sa primesc orarul si sa vad exact. Maine vin la primul meu curs. Ioi ce emotii am. Astazi cat am povestit cu profesorii si decanul asa am avut niste emotii si toata lumea da mana aici si mie imi transpirau mainile si trebuia sa dau mana cu ei. ;))) Doamne!
Astazi sper sa imi fac legatura la internat, sa am in camera, am nevoie doar de un cablu si atunci o sa pot sa va scriu mai mult.
Ploua aici, dar am primit o umbrela de la Campus 02, galbena.
Trebuie sa-mi cumpar o cana, si cred ca de maine o sa-mi gatesc ceva. Am tot mancat mancarea de acasa. Am un Sphär in apropiere (un fel de hofer) chiar fata-n fata de caminul meu. E destul ok la pret si au cam de toate. Aseara mi-am luat un borcan de castraveti murati si nu au nici un gust. Nu-s ca si acasa!
Astazi sper sa-mi cumpar si o cartela de telefon si atunci pot sa sun mai ieftin si mai ok. Asera pe cordirul caminului era galagie si stundeti care umblau aiurea. Deocamdata nu am cunoscut pe nimeni care ar putea sa-mi fie prieten, dar o sa ma impreietenesc maine la curs. Ioi ce emotii o sa am maine.
Voi cum sunteti? Sper ca sunteti bine. Trec repede 3 luni si vin acasa. Deja o trecut repede zilele astea 2. De la camin la universitate nu faci mai mult de 15 -20 min pe jos, dar eu prima data am facut 2 ore. M-am ratacit putin. Astzi am venit ok, o jumatate de ora pe jos. Am fost punctuala.
Mi-e frica sa nu il fac pe Turcin de rusine, sau sa dezamagesc sau stiu eu. Am inteles ca eu sunt experimentul lor, sunt prima care vine aici, asa ca prima data doare. Sper sa ma descurc si sa fie ok. Doamne da sa fie bine si sa pot sa ma descurc.
Va pup si va strang in brate.
O sa pun si poze cand o sa pot si o sa-mi permita tehnologia.
Auf Wiedersehen!
Iata ca am ajuns in Graz, la universitatea Campus 02. Stau intr-un camin pentru studenti internationali pe Elisabethstraße 93. Camera mea, 107, e micuta, are un pat, o chiuveta si un birou. Ce imi trebuie mai mult! Astazi este a doua zi de cand sunt aici si deja am facut cunostinta cu decanii si staff-ul universitatii. Totul e rapid, ei vorbesc prea repede dar totusi inteleg ce spun, am facut cunostinta si cu profesorii si sunt ok si tineri si deschisi.
Urmez 4 cursuri: Management si Marketing, International Marketing, Konflikt - managementul conflicetelor si aplanarea lor (asa s-ar traduce) si Organisation Management. Chiar daca suna la fel au lectii diferite si e ok ca materii de studiu.
Domnul Turcin umbla peste tot cu mine si imi arata si ma prezinta la toata lumea de aici. Deja nu mai stiu cine-i cine si ce:)))
Oricum am cursuri joi de dimineata de la 8.30 pana la 14.00 (atat tine un curs la ei, cu pauzele aferente), vineri de la 16.00 bis 21.00 si sambata de dimineata nu mai tin minte orele. Inca trebuie sa primesc orarul si sa vad exact. Maine vin la primul meu curs. Ioi ce emotii am. Astazi cat am povestit cu profesorii si decanul asa am avut niste emotii si toata lumea da mana aici si mie imi transpirau mainile si trebuia sa dau mana cu ei. ;))) Doamne!
Astazi sper sa imi fac legatura la internat, sa am in camera, am nevoie doar de un cablu si atunci o sa pot sa va scriu mai mult.
Ploua aici, dar am primit o umbrela de la Campus 02, galbena.
Trebuie sa-mi cumpar o cana, si cred ca de maine o sa-mi gatesc ceva. Am tot mancat mancarea de acasa. Am un Sphär in apropiere (un fel de hofer) chiar fata-n fata de caminul meu. E destul ok la pret si au cam de toate. Aseara mi-am luat un borcan de castraveti murati si nu au nici un gust. Nu-s ca si acasa!
Astazi sper sa-mi cumpar si o cartela de telefon si atunci pot sa sun mai ieftin si mai ok. Asera pe cordirul caminului era galagie si stundeti care umblau aiurea. Deocamdata nu am cunoscut pe nimeni care ar putea sa-mi fie prieten, dar o sa ma impreietenesc maine la curs. Ioi ce emotii o sa am maine.
Voi cum sunteti? Sper ca sunteti bine. Trec repede 3 luni si vin acasa. Deja o trecut repede zilele astea 2. De la camin la universitate nu faci mai mult de 15 -20 min pe jos, dar eu prima data am facut 2 ore. M-am ratacit putin. Astzi am venit ok, o jumatate de ora pe jos. Am fost punctuala.
Mi-e frica sa nu il fac pe Turcin de rusine, sau sa dezamagesc sau stiu eu. Am inteles ca eu sunt experimentul lor, sunt prima care vine aici, asa ca prima data doare. Sper sa ma descurc si sa fie ok. Doamne da sa fie bine si sa pot sa ma descurc.
Va pup si va strang in brate.
O sa pun si poze cand o sa pot si o sa-mi permita tehnologia.
Auf Wiedersehen!
Sunday, March 01, 2009
Sentimente
Incerc de 10 minute sa scriu ceva, sa am o idee cu ce sa incep. Si totusi nu stiu. Desi in trec prin gand, dar mai ales in suflet, atatea de mult idei, ganduri, sentimente. . .
Nici nu stiu cu ce sa incep. Am trait un februarie intens. Ziua de nastere a lui Ciprian, un Valentine's Day frumos la servici, examene si restante de dat si de asteptat rezultate, pregatiri de haine si acte, durere mare si o patanie nefericita cu unghia (stiu ca suna ciudat), un moment important pentru Cipri (sunt tare mandra de el) si cateva intalniri cu prietenii. Toate prea repede au trecut.
Am stiut ce va trebui sa fac inainte sa plec, dar parca nu am vrut sa le fac. Stiam ca fiecare lucru bifat de pe hartie e un pas inainte pentru urmatoarele 3 luni. Mi-e greu parca sa plec, dar imi doresc din tot sufletul.
Astazi am fost la Rohia. Am plecat de acolo atat de linistita, impacata, fericita, in pace. Dar m-am uitat la el si am avut un sentiment ciudat. Imi va fi atat de dor de el, de noi, de tot. Stiu ca nu e mult 3 luni, dar dupa 3 ani pentru mine e extraordinar de greu. Dar vreau si stiu ca trebuie si in plus, am oameni in jurul meu care ma sustin. Va multumesc!
Imi vine sa plang acuma.
Mi-e atat de frica de ce va fi acolo. Si am o mie de intrebari in cap. Oare cum o sa fie? Oare o sa-mi fac prieteni? Oare o sa ma descurc la cursuri? Oare o sa fie dorul mare? Oare o sa fie ok acasa? O sa fie ok? Prea multe intrebari la care nu stiu inca raspunsul, sau pur si simplu ...
Il iubesc atat de mult! Mi-e drag, mi-e tot ... normal ca mi-e greu. Dar e un pas important si de folos pentru noi doi si ma bucur ca este langa mine si ma sustine. Cum ma lasi, asa ma intorc!
Am incredere in toti cei de acasa, ca se vor descurca si vor reusi. Eu nu mai sunt atat de increzatoare in mine, de aceea plec. Sa ma reinventez, sa imi reincarc bateriile, sa acumulez informatii noi, sa ma desprind de aici, sa incep o micuta viata de 3 luni printre straini. Dar revin si voi fii din nou Eu, cea pe care o vede lumea si o cunoaste. Pentru mine insa, voi fi asa cum trebuie sa fiu. Pentru mine!
Nu o sa am un bagaj mare, tot de ce am nevoie pot impacheta intr-o cutiuta mica pe care s-o ascund in sufletul meu. Il pun pe El si pe tot ce inseamna pentru mine, pun valorile prin care am fost crescuta, tot ce inseamna cuvantul "familie", bucuria, zambetul si soarele. Pe ea, pe mama mea, pus-o in cutiuta deja si am ascuns-o bine in inima mea. Ea e peste tot cu mine!
Asteapta-ma, ma intorc! Spune-mi ca ma astepti. Sunt atat de mandra de tine. Felicitari. Te iubesc! Si "da"!
Nici nu stiu cu ce sa incep. Am trait un februarie intens. Ziua de nastere a lui Ciprian, un Valentine's Day frumos la servici, examene si restante de dat si de asteptat rezultate, pregatiri de haine si acte, durere mare si o patanie nefericita cu unghia (stiu ca suna ciudat), un moment important pentru Cipri (sunt tare mandra de el) si cateva intalniri cu prietenii. Toate prea repede au trecut.
Am stiut ce va trebui sa fac inainte sa plec, dar parca nu am vrut sa le fac. Stiam ca fiecare lucru bifat de pe hartie e un pas inainte pentru urmatoarele 3 luni. Mi-e greu parca sa plec, dar imi doresc din tot sufletul.
Astazi am fost la Rohia. Am plecat de acolo atat de linistita, impacata, fericita, in pace. Dar m-am uitat la el si am avut un sentiment ciudat. Imi va fi atat de dor de el, de noi, de tot. Stiu ca nu e mult 3 luni, dar dupa 3 ani pentru mine e extraordinar de greu. Dar vreau si stiu ca trebuie si in plus, am oameni in jurul meu care ma sustin. Va multumesc!
Imi vine sa plang acuma.
Mi-e atat de frica de ce va fi acolo. Si am o mie de intrebari in cap. Oare cum o sa fie? Oare o sa-mi fac prieteni? Oare o sa ma descurc la cursuri? Oare o sa fie dorul mare? Oare o sa fie ok acasa? O sa fie ok? Prea multe intrebari la care nu stiu inca raspunsul, sau pur si simplu ...
Il iubesc atat de mult! Mi-e drag, mi-e tot ... normal ca mi-e greu. Dar e un pas important si de folos pentru noi doi si ma bucur ca este langa mine si ma sustine. Cum ma lasi, asa ma intorc!
Am incredere in toti cei de acasa, ca se vor descurca si vor reusi. Eu nu mai sunt atat de increzatoare in mine, de aceea plec. Sa ma reinventez, sa imi reincarc bateriile, sa acumulez informatii noi, sa ma desprind de aici, sa incep o micuta viata de 3 luni printre straini. Dar revin si voi fii din nou Eu, cea pe care o vede lumea si o cunoaste. Pentru mine insa, voi fi asa cum trebuie sa fiu. Pentru mine!
Nu o sa am un bagaj mare, tot de ce am nevoie pot impacheta intr-o cutiuta mica pe care s-o ascund in sufletul meu. Il pun pe El si pe tot ce inseamna pentru mine, pun valorile prin care am fost crescuta, tot ce inseamna cuvantul "familie", bucuria, zambetul si soarele. Pe ea, pe mama mea, pus-o in cutiuta deja si am ascuns-o bine in inima mea. Ea e peste tot cu mine!
Asteapta-ma, ma intorc! Spune-mi ca ma astepti. Sunt atat de mandra de tine. Felicitari. Te iubesc! Si "da"!
Monday, February 23, 2009
Final, cu sfarsit aiurea!
Am scapat de examene! In sfarsit. Duc povara unui examen un semestru si e nasol! Sunt aiurea restantele, atunci cand te-ai ales cu ele dintr-o prostie. Stresul, nervii, banii aruncati si timpul pierdut, nu merita pentru a avea o restanta! Repet, o restanta avuta dintr-o prostie! Am scapat acuma, mi-am dat restanta. Sper sa fie bine. Sesiunea a trecut, cu suisi si coborasi! Se putea mai bine si mai mult, stiu! Oricum sunt fericita!
Proiectare asistata de calculator - 8
Ergonomie - 9
Introducere in teoria sistemelor - 10
Masini unelte si prelucrari prin aschiere - 10(proiect) si 9 (examen)
Contabilitate, calcul de pret si cost - 7 (dezamagitor)
Tehnologia fabricarii produselor - 9
Management - 8 (la fel de dezamagitor)
+ restanta la organe de masini - sa fie 5 ca putin imi pasa acuma! - inca nu stiu
Doamne, fa sa fie bine in continuare!
Proiectare asistata de calculator - 8
Ergonomie - 9
Introducere in teoria sistemelor - 10
Masini unelte si prelucrari prin aschiere - 10(proiect) si 9 (examen)
Contabilitate, calcul de pret si cost - 7 (dezamagitor)
Tehnologia fabricarii produselor - 9
Management - 8 (la fel de dezamagitor)
+ restanta la organe de masini - sa fie 5 ca putin imi pasa acuma! - inca nu stiu
Doamne, fa sa fie bine in continuare!
Sunday, February 22, 2009
Gand mic. Fericire mare
Astazi am inteles.
Astazi am invatat.
Astazi mi-a spus.
Astazi am pornit impreuna.
Vom ramane impreuna pentru totdeauna.
Sunt fericita!
Multumesc.
Astazi am invatat.
Astazi mi-a spus.
Astazi am pornit impreuna.
Vom ramane impreuna pentru totdeauna.
Sunt fericita!
Multumesc.
Monday, February 09, 2009
Am vrut sa-ti spun doar . . . La multi ani!
Am vrut sa iau cel mai bun lipici din lume si sa ne lipim cu el. Poate asa nu o sa ne despartim niciodata! Nici astazi nu am luat lipici!
Am vrut sa-ti iau cate o stea atunci cand am zambit impreuna, dar imi era teama ca atunci cand te vei uita ce cer, nu or sa mai fie stele!
Am crescut apoi si am vrut sa fiu ghiozdanelul tau sa ma iei cu tine peste tot unde mergi si iata ca am ramas tot aici!
Am crescut apoi si am vrut sa fiu ghiozdanelul tau sa ma iei cu tine peste tot unde mergi si iata ca am ramas tot aici!
Astazi sunt cu tine. Suntem mai apropaiati astazi si fara lipici. Avem cerul nostru plin de stele, fara sa-l luam pe cel al oamenilor. Si am plecat peste tot, impreuna.
Am vrut sa-ti spun doar: La multi ani!
Sa-mi fii fericit iubitul meu si sa simti ca eu sunt aici intotdeauna, la bine si la rau!
Te iubesc, Ciprian!
Thursday, February 05, 2009
Stundetul - tot student ramana!
Studentii simt ca sunt cu adevarat stundeti, atunci cand incepe sesiunea. Dintr-o data "cel mai silitor" din grupa ta, devine prietenul tau cel mai bun. Doar are toate cursurile si ti le poate da sa ti le xeroxezi. Apoi te trezesti dintr-o data iti dai seama ca ai nevoie de pixuri si radiera. Dupa o luna de STRES-siune, te trezesti ca ai strans atat hartie, cat nu ai strans intr-un an. Ce sa faci cu atata hartie, doar o arunci, nu?! Nu!
Cativa studenti de la organizatia BEST din Cluj-Napoca s-au ganditi sa stranga de la colegii lor, toata maculatura ramasa dupa sesiune. Cursuri, seminarii, ciorne si fituici. Toate acestea au fost colectate si duse la reciclat. Iata ca si stundetii fac un bine.
Oare daca ar exista o astfel de intiativa la noi, in Baia Mare, cate kg de maculatura s-ar strange? Cate mii de grame de fituici si kg de cursuri?! Asta denota ca studentii frecventeaza cursurile? Sau afacerile mici cu xeroxuri de cartier, nu au fost afectate de criza economica din toata lumea? Hmmm. Interesant, nu?! Oricum, pana atunci, sper sa ajung si eu cu toata maculatura la reciclat. Luuuuunga e sesiunea asta!
Si a mai ramas o zi. Una singura
Wednesday, February 04, 2009
Inceputul ... continuarii!
Salut.
Nici nu mai stiu daca cineva se mai uita pe blogul meu, daca cineva e mai interesat de ce fac eu. Era o perioada cand scriam, cand existau oameni interesanti, pe care nu-i cunosteam, care citeau blogul lui Mitrut.
Normal, dupa atata pauza, lumea a uitat. Nu-i bai, acuma am decis sa reiau blogul. Asa ca l-am imbracat in haine noi, l-am actualizat, iar acum urmeaza sa scriu. Sa scriu despre mine, despre ce fac eu, despre ce gandesc.
Ma plimbam pe blogurile vechi, cele de la incepuri. Am crescut acuma, dar mi-am amintit cu drag ce scriam atunci, ce gandeam atunci. A fost frumos!
Nu mai stiu cine mai are blog, cine si-a mai tinut blog. Mai urmaresc cateva bloguri cu drag si ma bucur cand descopar ca au mai scris ceva. Am aflat acuma, ca e la mare moda sa ai blog. Toata lumea are blog. De la vedete de televiziune, pana la politicieni. Interesant!
De astazi am decis. Ma angajez sa scriu macar o data pe saptamana despre mine, despre oamenii din jurul meu, despre ce e frumos si merita. Vreau sa creez blogul meu, asa cum a fost, plin de speranta, bucurie, zambet, soare si flori!
Asa am inceput la drum, astazi 4.02.2009
... si au ramas doar 2 zile!
Nici nu mai stiu daca cineva se mai uita pe blogul meu, daca cineva e mai interesat de ce fac eu. Era o perioada cand scriam, cand existau oameni interesanti, pe care nu-i cunosteam, care citeau blogul lui Mitrut.
Normal, dupa atata pauza, lumea a uitat. Nu-i bai, acuma am decis sa reiau blogul. Asa ca l-am imbracat in haine noi, l-am actualizat, iar acum urmeaza sa scriu. Sa scriu despre mine, despre ce fac eu, despre ce gandesc.
Ma plimbam pe blogurile vechi, cele de la incepuri. Am crescut acuma, dar mi-am amintit cu drag ce scriam atunci, ce gandeam atunci. A fost frumos!
Nu mai stiu cine mai are blog, cine si-a mai tinut blog. Mai urmaresc cateva bloguri cu drag si ma bucur cand descopar ca au mai scris ceva. Am aflat acuma, ca e la mare moda sa ai blog. Toata lumea are blog. De la vedete de televiziune, pana la politicieni. Interesant!
De astazi am decis. Ma angajez sa scriu macar o data pe saptamana despre mine, despre oamenii din jurul meu, despre ce e frumos si merita. Vreau sa creez blogul meu, asa cum a fost, plin de speranta, bucurie, zambet, soare si flori!
Asa am inceput la drum, astazi 4.02.2009
... si au ramas doar 2 zile!
Subscribe to:
Posts (Atom)